_________________ ______ _________________________Este ce este

joi, 22 noiembrie 2018

Salut, iubire

Mă plimbam prin casă cu gândul la sufletul meu. Ne-am pierdut de vreo 2 zile. Îl caut. Nu-i în nici o amintire din trecut parcă, nici prin viitor nu scotocește nimic. Mi se pare că doarme sub un copac. A văzut că nu prea ies din casă zilele acestea și a hotărât să-și caute pacea singur. Că lui și iarna-i place. 

Mă plimbam prin casă și din nimic mi-a venit un gând - că noi dăm iubire la cei ce pot primi iubire. Gândul e vechi, scris de mulți prin cărți și prin facebook-uri, dar până nu-l văd în viața mea nu se lipește de mine. E ușor să văd în alții. Pentru asta trebuie o picătură de atenție amestecată cu 2 picături de interpretări și aroganță. (Aroganța sună greu. Ar fi bine de ușurat un pic cuvântul, să-l pot apoi lăsa să zboare.)

Ș-apoi cel mai interesant e să văd de la cine (mă prefac că) nu-mi trebuie iubire. Iar curajul să întorc oglinda spre mine vine și el uneori. Mulțumesc că vine. 

Apoi mă uit cum iubirea mea se duce ușor la cel ce nu cere, dar o primește pur.și.simplu, la cel ce oferă atât cât pot eu să primesc, la cel ce o vede și o lasă să fie așa cum este. 

Cel mai bine și rău este că de fapt noi toți asta vedem deja.Unde ”a vedea” este aproape că nu la figurat, dar chiar direct.  Bine că ”bine și rău” nu există, măcar. 


Salut, iubire. 
Azi e timpul să mă uit în ochii tăi. Ca în fiecare zi, de fapt.