_________________ ______ _________________________Este ce este

miercuri, 12 septembrie 2018

Am intrat să-mi mai scriu. Pentru ca să țin minte una dintre aceste zile.
Spun că am memorie scurtă. Și repet asta cu o mândrie nerecunoscută încă. Cam greu cu una (mândria) să o îngraș pe alta (memoria). Da pentru ce mi-ar trebui? Îmi țin minte drumul spre casă. Iar restul este așa cum este cu, sau fără ținerea mea de minte.

Cam încurcate-s zilele de septembrie - începuturi când e aproape sfârșit de an. Cred că-s începuturi de sfârșituri, ca să facem loc.

Am o gutuie la fereastră. De la mama. Se coace odată cu mine.

Să culegem tot ce ne aduce toamna, apoi să dăm drumul acestui tot pe râu. Să plece, să revină, să plece din nou, să revină din nou, la fel, altfel, cum o să vrea.
Iar noi stăm acolo, cu picioarele până la genunchi în apă și ne minunăm despre cât e de clară.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu