_________________ ______ _________________________Este ce este

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

I remember myself living by the beach. White sand and turcoaz water.
I also remember when I promised to myself never to regret the decision to leave that place.

But there was another beach as well. The birthday one. The freedom one. 
There were no decisions taken. Just the leting go and dancing with tequila shots. 

Today I wander if I was really there, if the moment was  living inside me, or it just crossed my life with no touch because of not knowing how to let it be inside of me.

One month to go until the 28th. 








Erau zile când dansam cu natura. Azi nu mă uit în ochii ei. 
Pentru că nu am chef.

Am văzut un copil care este o umbră de-a mea.
Și eu nu am avut chef să mă uit în ochii lui. Pentru că eram supărată pe umbră, pe copil, și pe mine.
Bine, natura o să mă înțeleagă. Copilul însă ce are cu drama mea? 

Mi-am ascuns esența la spate. Câteodată mă mai uit la ea, să mă asigur că nu s-a supărat și a fugit de la mine. Dar esența asta e înțeleaptă. Ea știe să aștepte. Aș vrea s-o rog fie mai insistentă, dar ăsta nu-i rolul ei. 
Ea e esență. 

Știi, cred că aș vrea un mal de mare să-i strig niște gânduri.