____________________________________It`s exactly what you think it is.

marți, 19 septembrie 2017

Pedepse și gânduri

Măi! Noi creștem! Noi creștem chiar și atunci când nu facem nimic, chiar și atunci când dormim, chiar și atunci când nu știm ce facem. Noi creștem în orice moment atâta timp cât nu ne vom da peste mână sau peste cap - să ne pedepsim pentru ce am făcut (sau nu am făcut), sau căutăm pe alții de-alde noi care să ne pedepsească. Și noi suntem buni la pedepsit. Tare buni.

De cele mai dese ori mă pedepsesc prin mâncare. Și cel mai grav e că la fel sărbătoresc micile victorii.
Mă mai pedepsesc cu tot felul de gânduri despre cine și cum sunt. Și apropo, în ultimul timp mă prind că nu le mai cred deja, dar nu încetez să mi le spun pentru că știu că pedeapsa ”este necesară”, și alta încă nu am inventat.

Și sunt zile din alea când caut gânduri, dar ele nu sunt. Pur și simplu nu-s. Este doar ceea ce văd și ce simte corpul meu. (Și e un pic amuzant când în jur sunt oameni, da eu pur și simplu nu pot deschide gura pentru că nu am ce spune. Parcă-parcă se naște o frântură de idee, dar atât de repede dispare că nici nu-mi mai pot aminti despre ce a fost.)

Eu numesc asta victorie! Eu numesc asta eliberare! (Ea vine și pleacă când vrea. Încă nu ne-am înțeles cum să facem să ne dăm întâlnire mai des, dar suntem aproape de acest pas).

miercuri, 13 septembrie 2017

Ines

Her name is Ines.

We met almost two years ago. Both came from different corners of the world to learn.

She said ”I support people in finding their superpower”.  That moment I thought it`s just a cute promo message.

But her eyes!

Ines has the eyes of a grounded person. It seems she has been somewhere, did something, and now everything is clear for her.

One year later we met again. Same place. Same message to present herself - ”I support people in finding their superpower”. But this time I took it for real, this is her real mission.

Last minutes spent together were in the train station, early morning, both heading in different directions and making plans to meet again.

And then she said: "You almost found your superpower. You are close. Keep going."

Everything seemed so real and natural that moment. We both knew what she was talking about. (I almost knew.)

"Everybody has his/her own superpower. It`s the mission. It`s the best thing that person can do. It`s when you are happy to do what you do."

Sometimes I am wondering how come I was so lucky to meet her eyes?

Sometimes I imagine our next meeting, and then I become happy.