____________________________________It`s exactly what you think it is.

luni, 14 noiembrie 2016

”Cîndva o mătușă foarte credincioasă îmi spunea că cei ce nu l-au cunoscut pe Dumnezeu tot în rai ajung, pentru că îs nevinovați.”  a spus Denis pe facebook

Fiecare cu Dumnezeul lui și istoria pe care o duce în spate. Fiecare cu adevărul său. 


Mulțumesc. 

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Iată așa o poveste camuflată frumos, ca să nu înțelegi nici tu, dar nici eu.

Deci, stau eu in mijlocul constelației cu viața și moartea mea.
Mă trezesc într-un moment când viața se îndepărtează de mine pentru că petrec prea mult timp cu moartea, liniștind-o și spunându-i cât de mult o respect și sunt conștientă de existența ei, dar că acum e timpul meu să trăiesc. Și moartea îmi spune că noi două avem ceva de rezolvat. Eu îi spun că știu, cu toate că nu știu nimic. Apoi mă îndrept spre viață. Și viața îmi spune că nu simte să fie a mea, cu toate că face parte din constelația mea.

Las această poveste aici. Într-o zi va face sens.
Sper să fie un sens pe care să-l pot îmbrățișa și accepta. Probabil este un motiv în spatele faptului că refuz să înțeleg unele mesaje.


Te iubesc.

joi, 10 noiembrie 2016

Cercul (postare din septembrie 2011)


Cercul ăsta e lucru straniu. Odată ce ești în el știi să descoperi cu ușurință drumul pe care-l ai de parcurs.

Însă problema-i că nu are intrare. Ei cum cu atâtea invenții să nu avem cercuri cu ușă? Nu-i ea acolo, pentru că ar face cercul să fie imperfect.
 Dar imaginează-ți că ușa lipsește nu pentru a-ți împiedica intrarea, ci pentru a-ți impiedica ieșirea.

Mâine va fi altă zi.

(și dreptate am în fiecare zi, iar adevărul de ieri nu mai este valabil. Azi nu mai am nevoie de el.)

p.s. și dacă se apucă vreodată cineva să facă cerc cu ușă, s-o facă albastră vă rog...



După 4 ani mă întreb dacă cercul reprezenta un grup de oameni sau un drum. Cred că oameni. Dar azi sunt foarte ok ca cercurile să fie fără ușă. Păstrați vopseaua albastră pentru altceva.

4 ani

Mulțumesc.

luni, 7 noiembrie 2016

Oamenii se ascund pentru a fi căutați și găsiți.
Așa mi-a spus un om de aici.

Și în acel moment în mintea mea au aparut imagini despre cineva care se tot ascundea pentru ca să fie găsită.

Și deci să învățăm de la copiii care ne spun unde se ascund pentru a fi găsiți.





sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Și iaca stau eu în fața ta. Și înțeleg că unicul lucru pe care îl pot face este să-ți spun că nu mai ești al meu, cu toate că nici măcar nu ai fost. Și că eu nu mai sunt a ta, cu toate că nu știu dacă am fost vreodată.

Și-mi vine în minte un gând. Că de fapt în acel moment trebuie să-mi iau rămas bun nu de la tine, ci de la mine când voi fi cu tine.

 Eu sunt fericire cu acest gând. Mi-i frică doar că nu văd nimic în fața mea. Dar ei spun că dacă respiri adânc și te concentrezi să-ți simți pământul de sub picioare, atunci înțelegi că totul are sens. Și atunci te vezi pe tine.

Eu nu mă pot opri din strigat că totul are tare mult sens. Și că mă văd plină de lumină.

Te-am cuprins, și tu probabil ai plecat cu gândul că data viitoare vom fi un pic mai aproape.
Vom fi, pentru că tu încă ești lecția mea despre mine. Și eu sunt lecția ta despre tine.

Mulțumesc.