____________________________________It`s exactly what you think it is.

sâmbătă, 23 iulie 2016

O noua viata incepe atunci cand ajungi in magazin si in loc de vin alb cumperi pentru prima data unul rosu. Si decizia este luata mai simplu decat de obicei.
Se schimba lucrurile atunci cand in mandala desenata la sfarsitul zilei vei pune in mijloc un rosu. Pentru ca ai facut asta fara sa te gandesti - respectiv este asa cum trebuie sa fie. 

And it`s not about the people or things I do, it`s about what I want to take from it. 

Si cel mai amuzant e ca am revenit la Russian Red.

I really wonder today what are the games you play. I wonder if they are the ones I could take. 

joi, 21 iulie 2016

Oameni care trezesc

Tu nici măcar nu știi că într-o zi o să adormi sub aurora boreală.
Da eu știu. Azi am decis.

M-am întâlnit într-o zi cu un necunoscut. Și acel om mi-a spus: ”Let the nature to make it`s work.” Apoi a repetat asta de câteva ori.

Tare bun om. Tare bune cuvinte.

Natura a inventat aurora boreală. Ea se joacă de-a culorile. Dansează. Iar eu mă uit la poze și mă gândesc că asta-i atât de incredibil de frumos încât nu pot să cred că e adevarat.

I trust nature even if it seems incredible. It is very obvious She knows how to do her job.

Mulțumesc unui necunoscut care a dat sens unor gânduri.
El nici măcar nu știe cât de potrivite au fost acele cuvinte.

Mulțumesc.
Vrei să știi ce-am făcut în ultimii ani? Adormeam cu frica să nu-ti șoptesc.
Vrei să-ți spun ce ai făcut tu? Ai știut. 

Nu știu dacă asta-i bine sau rău. Nu are importanță. A fost. 
Azi voi pleca liniștită la culcare pentru că în sfârșit să visez ce doresc.

Scris prin 2015 sau chiar 2014.

Și acum mă întreb dacă mai știi și altceva care atât de tare mi-i teamă să-ți spun.
Această întrebare este actuală. Restul mi se pare o povestioară amuzantă care a măcinat un copil prea mult timp.

Dar ce am eu cu timpul? El știe mai bine cât trebuie să fie. Așa că eu îți mulțumesc, timpule. Tu ești eroul multor oameni, presupun.

Probabil 2 înghețate mâncate foarte repede ar putea să mă anunțe despre o lipsă sau stare pe care încă nu o pot înțelege.

Cuvântul zilei de azi este ”extreme”. Încă nu știu de ce.



luni, 18 iulie 2016

Trăiesc într-o lume unde luna plină și soarele sunt azi la aceiași distanță de mine.
E pur și simplu așa cum pare că ar trebui să fie.
E frumos.

De fiecare dată când o văd atât de plină de lumină mă simt iubită.
E mâine. Încă un motiv să aruncăm din noi un gând inutil.

Mulțumesc pentru lună plină.
Te iubesc.

***

M-am mutat. Azi sunt fericită.
Am aprins lumânări. Ceai masala.

It`s a process. This is what they would say.
Getting more and more interesting.

sâmbătă, 16 iulie 2016

M-a intalnit o copila tare senina. Avea ochii curati si radia a aventura si multa caldura. M-a purtat prin poienele padurii mele din copilarie. I-am spus ca o iubesc, iar ea m-a cuprins tare cald. Mi-a daruit un licurici. Il pastrez si acum. Imagineaza-ti, un licurici! A ramas sa conectez doua lumini.

Azi am avut propriul meu Amsterdam. I-am ratacit strazile cu un fel de prezenta tare absenta. 

Simt din ce in ce mai mult ca o sa fie bine. Piciorul stang inca nu vrea sa ma creada. Mai are nevoie de timp. Dar ii pasa si lui. Stiu. 

Apoi mai avem ocazia sa intanim tot felul de lume. Ea vine si pleaca, sau noi plecam. Si de tare multe ori uit. Uit ca pot invata si ca nu am nimic de camuflat. Dar este si acesta un proces amuzant despre cum eu vreau sa ma asigur ca lumea ma vede cum trebuie. De parca lumea-i oarba. Naiva de mine...   

Am o floare de femeie si un licurici de copila in mine. O sa le fac cunostinta cate putin. Se vor iubi. Stiu.  


sâmbătă, 9 iulie 2016

Mă poneam să-mi fac un ceai, dar am nimerit peste termosul cu cafea preparată. Am spus că nu are importanță, și nici nu doream mă par o nehotărâtă. Cu toate că nimănui nu i-ar păsa.
Mi-am luat cafeaua. Două cești de cafea, pentru că am mult timp și trebuie umplut cu ceva. Atunci să fie ceva care să mă țină trează până când o fi nevoie azi. Așa o cantitate, pe lângă energie, o să-mi dea multă multă anxietate. Și nu știu dacă ar fi fost potrivit. But that was the Choice of my hands, or mind, or whoever/whatever made this decision.

Mă apuc azi de un training care se presupune a fi tare profund. Unde eu cu mine posibil să avem multe de discutat. Mă pornesc cu un gând: să fiu cu mine și să uit de cine mai este în jur, să fiu cu mine indiferent cine voi fi, să fiu cu mine. Mi-am zis să fiu aici doar pentru mine. Nu pentru conexiuni, nu pentru imagine sau pentru istorie.

Te iubesc.


joi, 7 iulie 2016


I`m afraid of forgetting about how to keep my balance.What would happen if I loose the thoughts that remind me of being whoever I want to be?

Please, if you find me lost in the middle of the world, tell me to take a deep breath and to look for the birds in the sky.

And I will find myself. I always do.

Again. New place. But I have nature that would be with me every day and night.
And I have myself by my side every day and night.






miercuri, 6 iulie 2016

Noroc. Mă uit la tine și vreau să plâng pentru că îți simt durera pe care vrei atât de tare să o ascunzi. Atât de tare o camuflezi încât vei face glume pe seama ta și a celor din jur. Dar printre glume ochii tăi o să-și mai aducă aminte despre ce simți. Doar ochii. 

Sunt o nesimțită. 
Eu știu că și tu dacă ai dori, ai putea să-mi găsești o durere în ochi, însă n-o faci pentru că știi să vezi ceea ce oamenii vor să arate. Și dacă ei doresc să le vezi azi zâmbetul, atunci asta e bine să vezi. Pentru că ei îți arată limita până unde poți ajunge în sufletul lor. 

Dar când încep să te cunosc - nu te mai văd. Mă văd pe mine. Pentru că emoția mea e mai aproape de mine. 
O să învăț. Promit să aflu mai multe. Aștept momentul potrivit să mă întreb ce caut. 


E verde. E mult verde în lumea asta. E verde în suflet. 
Îmi fac din nou bagaj. Dar nu-mi pasă. Pentru că eu sunt cu mine.

(sfârșit de iunie 2016)


sâmbătă, 2 iulie 2016

Marea. Am văzut-o frumoasă, liniștită și tare rafinată. Era parcă foarte ok fără mine.
 Am vorbit puțin. Mai mult ne-am zambit în semn de bună ziua.
În ultima zi mi-am dat seama că nu am ascutat-o suficient. Și am început să vorbim
grăbit despre nu știu ce.

Aici mi-am făcut două mantre. Le tot repet fără să observ cum fac asta.
Am vazut mult albastru și am uitat că mă pornesc undeva.