____________________________________It`s exactly what you think it is.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Din Nou e Nou

Azi e ziua gratitudinii. Aleg să mulțumesc pentru tot tot, indiferent dacă a fost ușor sau greu. Azi e ziua când pun picioarele pe pământ și iau cu mine tot ce am învățat în acest an. Pun puncte, cu respect și gratitudine lecțiilor încheiate, le ofer acceptare și timp celor care sunt in proces.

Mulțumesc.

2017 este anul iubirii și pasiunii


luni, 19 decembrie 2016

What happened these days?

I just got into the core of my most limiting belief. 
It is so limiting that I loose any connection with myself and people around me. 
It doesn`t even hurt because I`ve learned not to feel anything in this kind of days. 

It came into my mind that the end of the year is coming, and some other endings as well. These endings are bringing gratitude. Because it`s a beautiful ritual to close the cycle with gratitude. 

I realized that the most difficult is to accept that tomorrow I will have a different feeling towards the same situation. It just can not get into my mind. But it is like this, every single time. 

Today the gratitude came. And it is so much of it. And it`s so beautiful. 

Today I want to accept and to let go those feelings I had yesterday. 

Because we can love and hate the same person, including ourselves, and same moment, including this moment. And if I start with acceptance for my feelings, then I can let them go.


p.s. I want to tell you a story about the tango, and the guy who looks for love for himself in so many girls. I will. 

duminică, 18 decembrie 2016

Mi-i frică.
A zis că gândesc prea mult.
Asta nu mai pare să fie un cuvânt de bine. Deloc.
Obosesc.

Și dacă las gândirea atunci nu mai știu cine sunt.

Eu am învățat că noi suntem mai mult decât gândurile noastre.
Dar eu am mai învățat și alte chestii pe care le pot recita frumos pe de rost.  Și ce folos.

Ce aș fi eu dacă aș înceta să gândesc? Aș fi iubire și pasiune.

Sunt. Noi suntem ce vrem să fim.




joi, 15 decembrie 2016

Sunt așa zile când mi-i tare milă de mine.
Eu știu că mila nu ajută. Eu știu că dacă cineva ar spune că îi este milă de mine eu m-aș supăra tare tare pe acea persoană, și mi se va face și mai tare milă de mine.

Păi iată imaginează-ți că eu am zile când îmi este milă de mine și încă mai sunt și supărată pe mine.

Și atunci fug de lume, dar aștept ca lumea să vină la mine pentru ca eu să-i pot spune că eu nu am nevoie de ea și că pot singură să trec peste asta.

Ha!

În celelalte zile acest comportament îmi pare tare amuzant. Tare. Dar și trist un pic.

miercuri, 14 decembrie 2016

Givers and Takers

Givers and Takers

This year brought into my reality the me from the side of a giver and a taker.

I would also involve the beggar me - when I wait to receive something, but when getting it, I don`t take it as I believe I don`t deserve it.

Somebody said when we are born the first thing we do is to take. The same person said that there should be a balance between giving and taking in every relationship. And then we have harmony.

I met people in my life that want just to give. They bring guilt. Because once I took something I want to give them at least my gratitude, but they do not offer me the time for this.You would say I can pass my gratitude towards someone else. Yes. Probably.

There are also people that think they can be just givers for me and have nothing to receive as I have nothing to give.  I find myself doing the same with others, and in the end, to realize people I think are so poor would actually reflect my poorness from inside of me.

And sometimes we end up in this circle of giving because of taking.

The systemic work and constellations describe the giving and taking theory.

This is one of my main lessons of this year.

I am sad. Today I am sad for me and all the people I thought I can not take anything from, and nothing to offer. I am sad for me when begging, and for others when begging.

I`m happy. Today I am happy I can accept myself and others who give without taking, those to take without giving, who beg and who never heard about all these theories but are practicing these tools in their real life better than any blogger.

Everything makes sense now.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

We were in the middle of a useless conversation when a girl runs in the room, and with her eyes in tears says ”I need a hug”, and grabs the first person that was close to her. The person gave her all the attention she was seeking for.
- ”Thank you”, smiled with gratitude, and left.

And I was sitting there and wondering when will I be able to do the same. To say when a hug is needed, or love, or attention. 

This girl, she just revealed the "new" rules for the game of life. You can ask. 

No need to feel miserable anymore? You just ask for support?
Too simple. 
It feels like others would do everything for myself and I don`t feel that important in my own life.
I could deal with it in a few days, would go through all the stages of misery, and then start to breathe again. Or I could also wait and hope to be seen and hugged. 


There is something wrong with the form of independence I used to practice. 
I still do, but it`s going to be less and less.  

luni, 14 noiembrie 2016

”Cîndva o mătușă foarte credincioasă îmi spunea că cei ce nu l-au cunoscut pe Dumnezeu tot în rai ajung, pentru că îs nevinovați.”  a spus Denis pe facebook

Fiecare cu Dumnezeul lui și istoria pe care o duce în spate. Fiecare cu adevărul său. 


Mulțumesc. 

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Iată așa o poveste camuflată frumos, ca să nu înțelegi nici tu, dar nici eu.

Deci, stau eu in mijlocul constelației cu viața și moartea mea.
Mă trezesc într-un moment când viața se îndepărtează de mine pentru că petrec prea mult timp cu moartea, liniștind-o și spunându-i cât de mult o respect și sunt conștientă de existența ei, dar că acum e timpul meu să trăiesc. Și moartea îmi spune că noi două avem ceva de rezolvat. Eu îi spun că știu, cu toate că nu știu nimic. Apoi mă îndrept spre viață. Și viața îmi spune că nu simte să fie a mea, cu toate că face parte din constelația mea.

Las această poveste aici. Într-o zi va face sens.
Sper să fie un sens pe care să-l pot îmbrățișa și accepta. Probabil este un motiv în spatele faptului că refuz să înțeleg unele mesaje.


Te iubesc.

joi, 10 noiembrie 2016

Cercul (postare din septembrie 2011)


Cercul ăsta e lucru straniu. Odată ce ești în el știi să descoperi cu ușurință drumul pe care-l ai de parcurs.

Însă problema-i că nu are intrare. Ei cum cu atâtea invenții să nu avem cercuri cu ușă? Nu-i ea acolo, pentru că ar face cercul să fie imperfect.
 Dar imaginează-ți că ușa lipsește nu pentru a-ți împiedica intrarea, ci pentru a-ți impiedica ieșirea.

Mâine va fi altă zi.

(și dreptate am în fiecare zi, iar adevărul de ieri nu mai este valabil. Azi nu mai am nevoie de el.)

p.s. și dacă se apucă vreodată cineva să facă cerc cu ușă, s-o facă albastră vă rog...



După 4 ani mă întreb dacă cercul reprezenta un grup de oameni sau un drum. Cred că oameni. Dar azi sunt foarte ok ca cercurile să fie fără ușă. Păstrați vopseaua albastră pentru altceva.

4 ani

Mulțumesc.

luni, 7 noiembrie 2016

Oamenii se ascund pentru a fi căutați și găsiți.
Așa mi-a spus un om de aici.

Și în acel moment în mintea mea au aparut imagini despre cineva care se tot ascundea pentru ca să fie găsită.

Și deci să învățăm de la copiii care ne spun unde se ascund pentru a fi găsiți.





sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Și iaca stau eu în fața ta. Și înțeleg că unicul lucru pe care îl pot face este să-ți spun că nu mai ești al meu, cu toate că nici măcar nu ai fost. Și că eu nu mai sunt a ta, cu toate că nu știu dacă am fost vreodată.

Și-mi vine în minte un gând. Că de fapt în acel moment trebuie să-mi iau rămas bun nu de la tine, ci de la mine când voi fi cu tine.

 Eu sunt fericire cu acest gând. Mi-i frică doar că nu văd nimic în fața mea. Dar ei spun că dacă respiri adânc și te concentrezi să-ți simți pământul de sub picioare, atunci înțelegi că totul are sens. Și atunci te vezi pe tine.

Eu nu mă pot opri din strigat că totul are tare mult sens. Și că mă văd plină de lumină.

Te-am cuprins, și tu probabil ai plecat cu gândul că data viitoare vom fi un pic mai aproape.
Vom fi, pentru că tu încă ești lecția mea despre mine. Și eu sunt lecția ta despre tine.

Mulțumesc.

duminică, 30 octombrie 2016

Azi e lună nouă. 

Intenția mea este să transform 
resemnarea în acceptare. 



”Ce întrebare ți-i frică să auzi?”
Idee nu am, însă corpul mi-a înghețat pentru câteva minute.
El știe și tace. Corpul știe.

***

Toamna-i pe cât de frumoasă pe atât mi se pare de dureroasă. 
Ea mai are și fericire, și plăcere, și dor, și de toate. 
Mă întreb dacă există vreo emoție pe care toamna nu ar cunoaște-o.
Mă mai întreb ce știe ea. Știe și tace.

***

Azi m-am salutat cu o doamnă în tren, și la ieșire mi-am luat rămas bun. 
Atât. Nici un cuvânt schimbat, nici un gând.  

Mă întreb cum se pot crea niște conexiuni atât de simplu. De parcă așa trebuia să fie.
Ea mi-a povestit dintr-o privire cum este să fii femeia care-și dansează frumos și în pace
energia de copilă, mamă și bunică. Toate împreună, în aceeași privire. 

Mulțumesc. 


vineri, 28 octombrie 2016



Mi-am pus cantectul tareCa  pot dansa.
Îl ascult deja de câteva zile. De la început doar melodia mi-a atras atenţia. Apoi am observat şi cuvintele. M-am întrebat de ce  ascult cuvinte distructive, dar am continuat -l pun pe repeat.

Azi îl cântam uitandu- în oglindăŞi am înţeles de ce.

Copila din mine ştieEa ştie de fiecare dată când vreau  o ascund de mine şi de lume. Ştie şi tace. Aşteaptă  las iubirea  stea cu mine pentru todeauna, nu doar când oglinga este frumoasă (pentru  ce înseamnă frumos?), sau când e lumina în suflet (pentru  de unde ştiu dacă a dispărut luminasau am închis eu ochii). Ea este atât de înţeleaptă încât mi-i frică -i spun ce gânduri mai am uneori. Dar ea este atât de înţeleaptă încât ştie  un gând este un  gândfără a fi  frumos, deşteptsau potrivit.


De unde? Noi nu învăţăm de la copii. Ei nu ştiu nimic.
Ea ştie  nu ştie nimic şi asta este exact ce voi învaţă de la ea


It breaks my heart 'cause I know you're the one for me
Don't you feel sad there never was a story, obviously
To never be
And you will never know
I will never show
What I feel, what I need from you, no
You will never know
I will never show
What I feel, what I need from you
With every smile comes my reality, irony
You won't find out what has been killing me
Can't you see me?
Can't you see?

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Emoții de toamnă, un gând despre cald în suflet si un fel de libertate pe care nu am simțit-o niciodată, și care poate nici nu există, dar tare o vreau.

E soare. 

marți, 18 octombrie 2016

"I believe every person has a superpower and I help them to find it."
First time I heard this I thought is a marketing tool. 
Today I know this is her life. 

She told me I have superpowers as well.
If there would be anybody else to tell me this, I would never believe. 
But I trust her. 
She told me to let it come. 

This world is full of amazing people.
Amazing things are happening.



luni, 26 septembrie 2016

peaceful-nothingness

Marea.

M-am oprit cu gândul că am uitat cum s-o ascult, că nu are sens nici măcar să încerc.
Ea m-a ascultat. Marea, cu apa ei. Un fel de vid în minele meu care a durat câteva secunde.
Dar vidul înseamnă nimic. Să fie nimic în suflet încă provoacă frică.
Dar din nimic poţi crea orice îţi doreşti, spun oamenii cu suflete-lumină.

Poţi.
Pot.

Mâine mă duc la marea mea.O să-i vorbesc desculţă. Am s-o ascult desculţă.
Nu, eu pur şi simplu voi fi, fără a asculta sau vorbi.

Oglinda mea. Azi a simţit o secundă pace în nimic şi apoi depământare.

joi, 22 septembrie 2016

Am emoții. Vine toamna, iar eu parcă nu sunt pregătită din nou.
Azi am văzut un arțar care se grăbește să aducă toamna mai devreme decât alți copaci și o face tare de grațios.

Pregătirile pentru toamnă ar include să mă opresc, să respir și să las vântul să-mi vorbească.
Ar mai însemna să uit de timp.

Dar pentru asta nu este nevoie de pregătire.
Mă duc să mă opresc acum. Să acult vântul acum. Să aprind cele 7 lumânări de diferite culori și să uit de timp.

Toamna mea va aduce și mai multă pace, lumină și dragoste.
Ea mai aduce o parte din mine.

Te iubesc.

marți, 13 septembrie 2016

”- Am văzut azi o insectă prinsă într-o pânză de păianjen. Am văzut cât de mult efort depundea să se elibereze. La un moment dat m-am prins într-o dezbatere interioară despre cine este mai important: păianjenul sau insecta. Să o salvez și îl las pe el fără mâncare. Sau o las?
- Las-o. Nu te implica în mersul naturii.”

Am lăsat-o.


Azi am făcut curat în casă.
Când am terminat, m-am oprit și mi-am dat seama că aș vrea să-mi vină niște oaspeți.

Așa-i și cu sufletul. Parcă mai ușor îi chem în vizită când e curat.

Am niște dezordine. Dar am șters praful de pe lucrurile uitate. Le-am pus la vedere să le sortez.

Poate că noi facem curat înainte să vină lumea la noi dintr-un cu totul alt motiv decât ”ce o să creadă despre mine”.
Și a spune ”Intră. Scuze, e cam murdar în sufletul meu și nu am timp să mă gândesc la mine” ar fi tare trist și incorect față de sinele omului.

miercuri, 7 septembrie 2016

”When the student is ready, then the teacher will appear.”

I know who is my teacher today.
Here the learning process is beautiful and the pain becomes funny if you have enough balls to let go of your self-built image .

He said ”It is so simple that people do not want to accept it. If they accept, then it means they spent their lifetime for nothing.”


I still don`t get how simple it is, but there are moments when I feel I`m so present and connected with this moment that nothing else matters. This is how I imagine happiness feels like.

And after a bit, I get back to my worries and "I am not good enough" thoughts because I`m afraid to be so much free. Together with being free I will have to accept I spent my lifetime for nothing.

This pain. Isn`t it funny?



joi, 1 septembrie 2016

Pace.

Azi mi-am pus rochia cea lungă. După lucru am trecut pe la magazin și am luat un vazon de busuioc (în română sună prea bisericesc acest cuvânt).
M-am urcam pe bicicleta mea cu claxon violet și am avut grijă ca drumul spre casă să fie cel prin pădure și câmpul de porumb.

Am descoperit secretul despre conexiunile mele cu oamenii.
M-am trezit într-o dimineață cu un gând despre coexiunile din viața mea și despre cum așteptam să vină, să se lipească, să se încălzească. Tare amuzant să afli la un moment dat cât de simplu este ceea ce este.

Sunt așa momente când totul face tare mult sens.

E lună nouă din nou.





vineri, 12 august 2016

Intru eu in oficiu azi și văd din nou peștele nostru de aur care stă în bolul lui frumos pe polița de sus, lângă flori. El mai apare uneori în traininguri unde este utilizat drept exemplu pentru o chestie interesantă.

Peștele nostru îmi pare foarte îngrijorat de ceva. Și parcă vrea să spună, și spune, spune, dar nimeni nu-l aude. Am întrebat-o pe colega de alături de ce ar putea să fie el așa de îngrijorat, la care ea mi-a spus că el este pur și simplu un manipulator care cere tot timplul mancare. Altcineva a spus că lui îi place tare mult atenția oamenilor și din acest motiv este așa de agitat. A treia persoană a spus că el tare dorește să evadeze din lumea lui de acolo, a patra - că este foarte speriat și parcă agitat că nu reușește să facă ceva pentru că are tare multe pe capul său. A cincea a spus că el este ok (punct).

Idee nu am ce e în capul peștelui, dar el mi-a spus ce-i în al meu. 

Ap iaca. 

luni, 8 august 2016

The Invitation by Oriah

It doesn’t interest me
what you do for a living.
I want to know
what you ache for
and if you dare to dream
of meeting your heart’s longing.

It doesn’t interest me
how old you are.
I want to know
if you will risk
looking like a fool
for love
for your dream
for the adventure of being alive.

It doesn’t interest me
what planets are
squaring your moon...
I want to know
if you have touched
the centre of your own sorrow
if you have been opened
by life’s betrayals
or have become shrivelled and closed
from fear of further pain.

I want to know
if you can sit with pain
mine or your own
without moving to hide it
or fade it
or fix it.

I want to know
if you can be with joy
mine or your own
if you can dance with wildness
and let the ecstasy fill you
to the tips of your fingers and toes
without cautioning us
to be careful
to be realistic
to remember the limitations
of being human.

It doesn’t interest me
if the story you are telling me
is true.
I want to know if you can
disappoint another
to be true to yourself.
If you can bear
the accusation of betrayal
and not betray your own soul.
If you can be faithless
and therefore trustworthy.
I want to know if you can see Beauty
even when it is not pretty
every day.
And if you can source your own life
from its presence.
I want to know
if you can live with failure
yours and mine
and still stand at the edge of the lake
and shout to the silver of the full moon,
“Yes.”
It doesn’t interest me
to know where you live
or how much money you have.

I want to know if you can get up
after the night of grief and despair
weary and bruised to the bone
and do what needs to be done
to feed the children.
It doesn’t interest me
who you know
or how you came to be here.
I want to know if you will stand
in the centre of the fire
with me
and not shrink back.

It doesn’t interest me
where or what or with whom
you have studied.
I want to know
what sustains you
from the inside
when all else falls away.

I want to know
if you can be alone
with yourself
and if you truly like
the company you keep
in the empty moments.
"Today, too, everything will work out in the end; all that remains is to trust."

And when time decides ti give you a break take it.
Trust. It is as it has to be.

Breath in, breath out.


***

I`ve see the sunset recently. It was the one that took away some dust and put some light into my soul. A new light, the 4th one.






sâmbătă, 23 iulie 2016

O noua viata incepe atunci cand ajungi in magazin si in loc de vin alb cumperi pentru prima data unul rosu. Si decizia este luata mai simplu decat de obicei.
Se schimba lucrurile atunci cand in mandala desenata la sfarsitul zilei vei pune in mijloc un rosu. Pentru ca ai facut asta fara sa te gandesti - respectiv este asa cum trebuie sa fie. 

And it`s not about the people or things I do, it`s about what I want to take from it. 

Si cel mai amuzant e ca am revenit la Russian Red.

I really wonder today what are the games you play. I wonder if they are the ones I could take. 

joi, 21 iulie 2016

Oameni care trezesc

Tu nici măcar nu știi că într-o zi o să adormi sub aurora boreală.
Da eu știu. Azi am decis.

M-am întâlnit într-o zi cu un necunoscut. Și acel om mi-a spus: ”Let the nature to make it`s work.” Apoi a repetat asta de câteva ori.

Tare bun om. Tare bune cuvinte.

Natura a inventat aurora boreală. Ea se joacă de-a culorile. Dansează. Iar eu mă uit la poze și mă gândesc că asta-i atât de incredibil de frumos încât nu pot să cred că e adevarat.

I trust nature even if it seems incredible. It is very obvious She knows how to do her job.

Mulțumesc unui necunoscut care a dat sens unor gânduri.
El nici măcar nu știe cât de potrivite au fost acele cuvinte.

Mulțumesc.
Vrei să știi ce-am făcut în ultimii ani? Adormeam cu frica să nu-ti șoptesc.
Vrei să-ți spun ce ai făcut tu? Ai știut. 

Nu știu dacă asta-i bine sau rău. Nu are importanță. A fost. 
Azi voi pleca liniștită la culcare pentru că în sfârșit să visez ce doresc.

Scris prin 2015 sau chiar 2014.

Și acum mă întreb dacă mai știi și altceva care atât de tare mi-i teamă să-ți spun.
Această întrebare este actuală. Restul mi se pare o povestioară amuzantă care a măcinat un copil prea mult timp.

Dar ce am eu cu timpul? El știe mai bine cât trebuie să fie. Așa că eu îți mulțumesc, timpule. Tu ești eroul multor oameni, presupun.

Probabil 2 înghețate mâncate foarte repede ar putea să mă anunțe despre o lipsă sau stare pe care încă nu o pot înțelege.

Cuvântul zilei de azi este ”extreme”. Încă nu știu de ce.



luni, 18 iulie 2016

Trăiesc într-o lume unde luna plină și soarele sunt azi la aceiași distanță de mine.
E pur și simplu așa cum pare că ar trebui să fie.
E frumos.

De fiecare dată când o văd atât de plină de lumină mă simt iubită.
E mâine. Încă un motiv să aruncăm din noi un gând inutil.

Mulțumesc pentru lună plină.
Te iubesc.

***

M-am mutat. Azi sunt fericită.
Am aprins lumânări. Ceai masala.

It`s a process. This is what they would say.
Getting more and more interesting.

sâmbătă, 16 iulie 2016

M-a intalnit o copila tare senina. Avea ochii curati si radia a aventura si multa caldura. M-a purtat prin poienele padurii mele din copilarie. I-am spus ca o iubesc, iar ea m-a cuprins tare cald. Mi-a daruit un licurici. Il pastrez si acum. Imagineaza-ti, un licurici! A ramas sa conectez doua lumini.

Azi am avut propriul meu Amsterdam. I-am ratacit strazile cu un fel de prezenta tare absenta. 

Simt din ce in ce mai mult ca o sa fie bine. Piciorul stang inca nu vrea sa ma creada. Mai are nevoie de timp. Dar ii pasa si lui. Stiu. 

Apoi mai avem ocazia sa intanim tot felul de lume. Ea vine si pleaca, sau noi plecam. Si de tare multe ori uit. Uit ca pot invata si ca nu am nimic de camuflat. Dar este si acesta un proces amuzant despre cum eu vreau sa ma asigur ca lumea ma vede cum trebuie. De parca lumea-i oarba. Naiva de mine...   

Am o floare de femeie si un licurici de copila in mine. O sa le fac cunostinta cate putin. Se vor iubi. Stiu.  


sâmbătă, 9 iulie 2016

Mă poneam să-mi fac un ceai, dar am nimerit peste termosul cu cafea preparată. Am spus că nu are importanță, și nici nu doream mă par o nehotărâtă. Cu toate că nimănui nu i-ar păsa.
Mi-am luat cafeaua. Două cești de cafea, pentru că am mult timp și trebuie umplut cu ceva. Atunci să fie ceva care să mă țină trează până când o fi nevoie azi. Așa o cantitate, pe lângă energie, o să-mi dea multă multă anxietate. Și nu știu dacă ar fi fost potrivit. But that was the Choice of my hands, or mind, or whoever/whatever made this decision.

Mă apuc azi de un training care se presupune a fi tare profund. Unde eu cu mine posibil să avem multe de discutat. Mă pornesc cu un gând: să fiu cu mine și să uit de cine mai este în jur, să fiu cu mine indiferent cine voi fi, să fiu cu mine. Mi-am zis să fiu aici doar pentru mine. Nu pentru conexiuni, nu pentru imagine sau pentru istorie.

Te iubesc.


joi, 7 iulie 2016


I`m afraid of forgetting about how to keep my balance.What would happen if I loose the thoughts that remind me of being whoever I want to be?

Please, if you find me lost in the middle of the world, tell me to take a deep breath and to look for the birds in the sky.

And I will find myself. I always do.

Again. New place. But I have nature that would be with me every day and night.
And I have myself by my side every day and night.






miercuri, 6 iulie 2016

Noroc. Mă uit la tine și vreau să plâng pentru că îți simt durera pe care vrei atât de tare să o ascunzi. Atât de tare o camuflezi încât vei face glume pe seama ta și a celor din jur. Dar printre glume ochii tăi o să-și mai aducă aminte despre ce simți. Doar ochii. 

Sunt o nesimțită. 
Eu știu că și tu dacă ai dori, ai putea să-mi găsești o durere în ochi, însă n-o faci pentru că știi să vezi ceea ce oamenii vor să arate. Și dacă ei doresc să le vezi azi zâmbetul, atunci asta e bine să vezi. Pentru că ei îți arată limita până unde poți ajunge în sufletul lor. 

Dar când încep să te cunosc - nu te mai văd. Mă văd pe mine. Pentru că emoția mea e mai aproape de mine. 
O să învăț. Promit să aflu mai multe. Aștept momentul potrivit să mă întreb ce caut. 


E verde. E mult verde în lumea asta. E verde în suflet. 
Îmi fac din nou bagaj. Dar nu-mi pasă. Pentru că eu sunt cu mine.

(sfârșit de iunie 2016)


sâmbătă, 2 iulie 2016

Marea. Am văzut-o frumoasă, liniștită și tare rafinată. Era parcă foarte ok fără mine.
 Am vorbit puțin. Mai mult ne-am zambit în semn de bună ziua.
În ultima zi mi-am dat seama că nu am ascutat-o suficient. Și am început să vorbim
grăbit despre nu știu ce.

Aici mi-am făcut două mantre. Le tot repet fără să observ cum fac asta.
Am vazut mult albastru și am uitat că mă pornesc undeva.




duminică, 26 iunie 2016

Alchimistrul mi-a spus că drumul este cea mai importantă parte din istorie.
Eu l-am înlețes abia din a doua dată pentru că din prima îmi era gândul în altă parte. 

Anul trecut am avut ocazia să îndrăgesc drumul atât de tare, încât destinația frumoasă am simțit-o ca un bonus. Și abia atunci am învățat lecția pe care am înțeles-o de la Alchimist.
Dar azi, azi drumul meu a avut un apus cu munte și nori aranjați frumos pe straturi și culori. E genul de apus care nu trebuie să-l cauți și să fii atent ca să-i vezi culoarea. El era peste tot - mare și cu tare multă lumină.
Apoi biserica veche care găzduia un cocostârc lângă crucea din vârf. Deci îmaginează-ți că această natură și-a ales locul pentru cuib atât de potrivit, iar crucea parcă s-a dat un pic într-o parte să-i facă loc păsării. 
Și azi, tot azi, în drumul meu, am văzut licurici. Licurici! Ei au lumină. Ei pur și simplu dansează în lumina lor atunci când restul lumii adoarme. 
Ei nici măcar nu știu cât de mult înseamnă pentru mine să le văd lumina. Mult-mult.

Mulțumesc.


marți, 31 mai 2016

Sunt oameni nebuni. Un fel de oameni așa de nebuni, încât își manifestă această parte
magică a lor foarte conștient.
O fac pentru a da voie altora să-și trăiască nebunia. Parcă strigându-le celor din jur că
”măi, uite, eu am să trag o linie a nebuniei atât de sus, încât tu poți fi TU și tot vei
părea ”normal””.

O fac cu riscul de a fi considerați niște nebuni. 
Dar ce frumos, ce frumos. 
Ei sunt eroii care, probabil, adorm în fiecare seară cu gândul că azi au mai salvat un suflet. 

Și dacă ei fac asta inconștient? Dacă ei sunt nebuni fără să ia această decizie? 
Îți mulțumesc. Și nici măcar nu vei ști de ce.  

miercuri, 25 mai 2016

   Tare frumoasă-i ploaia de azi.
Pare un pic zăpăcită pentru că se pornește și se oprește 
de atât de multe ori încât am hotărât să n-o mai număr. 
Dar zăpăceală asta naturală imi spune că ea va fi așa 
cum vrea și imi mai spune că ea adoră să fie zăpăcită. 
Frumos. Frumos să iubești ce ești.  Să iubești sincer și
deschis. Pentru tine. Și probabil in acel moment incepi 
să iubești lumea. Așa cum face ploaia de azi.

    A venit timpul ferestrelor deschise peste noapte. 
Adorm cu o privighetoare, cu greierii și clopoţei de vânt. 
Natura începe să aibă mai multă încredere in mine.

E liniște și pace.
Multumesc!

joi, 28 aprilie 2016

Lasă-mă să-ți spun un secret. 
Azi vin la tine. 
M-am pornit de ceva timp. 

Vin. 
Aseara am visat că mă porneam spre tine. 
Apoi au apărut niște chestii de rezolvat - o apă care trebuia adusă. 
Știi, m-am trezit că uitasem de tine. 
Mi-am dat seama de asta când era deja ziuă. 

Am hotărât să vin. 
Nu pentru că apa ar fi mai puțin importantă, ci pentru că așa cu siguranță va fi mai multă.
Și apoi nu există nici un ”mai”. Există un gând. Un gând despre faptul că azi vin la tine. 


marți, 12 aprilie 2016

Mi-i frică să afli că nu sunt atât de puternică pe cât îți arăt.
Tu știi despre asta. Pentru că simți, și îmi vezi ochii. 
Și eu știu că tu știi. 
Dar dacă aș recunoaște că știu că știi atunci ar trebui să încetez.
Și atunci ce să fac? Eu nu știu. 

Cum asta, să schimb felul meu de a fi după atâta drum și construcții?
Să dau foc la tot? Mă crezi o nebună?
Nu. Eu sunt puternică. 

Tu să faci la fel. Și eu îți văd ochii, dar taci. 

Sau. Sau ne facem nebuni. 

***

Uneori mă prind cum ascund frica aia, o camuflez, o colorez frumos și naiv.
Dar este și asta o etapă importantă. 


joi, 24 martie 2016

Hey you, the one that stopped me in the middle of that random day.
You made a joke. It was so natural to give you a smile back.
I remember myself being that side of myself with which I could fall
in love again, and again every day.

You gave me something I am still keeping into my soul.
I want to give you something back.

I am so sorry. Sorry for the woman who made you feel vulnerable once
and you keep yourself so strong up until now. It`s nobody`s fault.
But as you said once - "you have good vibes".
And we see what we are.

She is not here. I promise. She will never be here.

I am sorry.

You will probably never see this message, but I will ask the wind to send you the words.
I trust it. I trust nature as this is the most natural thing we have.
And love.

marți, 22 martie 2016

Ei cum eu să primesc cu respect acel sentiment despre care toată viața mea știam că nu e bun, că trebuie evitat, ascuns și transformat? Ai pus o poezie în fața mea că cică na, e ziua poeziei. Mi-ai spus că asta este despre mine, că sunt o casă. 
Pentru că sufletul ce poate face decât să dea niște gânduri pentru minte? Lasă că ea e mai hâtră, a învățat la școală. Sufletul? Sufletul nu are școală. Acolo lui i se spunea că nu are dreptate. 
Și mintea, bulversată și egoică se adună de peste tot să demonstreze că are un răspuns, pentru că dacă nu ar avea, ar fi proastă. Asta tot de la școală a aflat.  

The Guest House
This being human is a guest house.
Every morning a new arrival.
A joy, a depression, a meanness,
some momentary awareness comes
as an unexpected visitor.
Welcome and entertain them all!
Even if they are a crowd of sorrows,
who violently sweep your house
empty of its furniture,
still, treat each guest honorably.
He may be clearing you out
for some new delight.
The dark thought, the shame, the malice.
meet them at the door laughing and invite them in.
Be grateful for whatever comes.
because each has been sent
as a guide from beyond.
— Jellaludin Rumi

luni, 21 martie 2016

Azi dimineață în baie apăruse un ștergar verde. Apoi un fular verde mi-a atras atenția.
Se pare că albastrul o să îmbrățișeze o nouă culoare. 
De cât timp oare așteaptă el asta? 
Mi-i frică încă de verde, dar încep să-l iubesc în același timp. 

Azi am băut un vin alb. Idee nu am de care. Dar bun. Ar fi bine să învăț mai multe detalii despre vin. Cred că ar ajuta să mă infiltrez printre oameni. Până când culoarea și recomandarea este tot ce aș dori să rețin. 

Am mai aflat că Indie și Indie Folk îmi plăcea de tare mult timp, dar nu am făcut legătura dintre denumire și stil până azi. 

Alo, se poate vă rog o îmbrățișare?  Una din alea care să mă trezească, sau să mă adoarmă în liniște - fără vise, care, ar fi ele utile dacă mi le-aș aduce aminte. 

Și încă mă gândeam la domnul șofer de taxi care cu vreo doua zile în urmă arunca o hârtie peste fereastra mașinii. Mă gândeam ce frumos ar fi să mă apropii și să-i spun că el are importanță, că el este tare tare important pentru omenire și că îl respect tare mult. Și el ar fi înțeles în acel moment că este important, că merită iubit și merită să se iubească, și că mediul este parte din el și totul din jur este un întreg. Și atunci domnul taxist ar fi strâns hârtiuța de jos și m-ar fi cuprins așa cum îmi trebuie mie să fiu cuprinsă. 

Aș vrea să spun că am o mulțime de gânduri. Și probabil că sunt, însă ele fug atât de repede încât nu pot prinde nici unul. Încep să mă obișnuiesc fără ele. 

Acuș e lună plină din nou. 




luni, 14 martie 2016

despre necesitate

”Necesitatea”-i un cuvânt tare des utilizezat de către mine. Mai ales în ultimul timp. 
Ar avea să-mi spună mie ceva, dar cred că asta mă voi gândi mâine

Da noi contactăm pe alții din cauza unei necesități? Și alegem să-i contactăm pe cei care ne pot oferi ceea ce căutăm? 

Suport, gânduri bune, emoții, apartenență, contact fizic, stimă de sine (prin comparație sau prin asociere), timp, căldură. 

Mă întrebam ce-ți trebuie de la mine. Mă întreb dacă tu știi și dacă eu aș vreau să știu. 

Mă întrebam ce-mi trebuie de la mine.
Apoi am observat că în ultimul timp evit intenționat să stau de vorbă cu mine. 
Pentru că azi fug să discut despre un gând. Mâine. 


”Cerul e albastru și soarele e galben.” anomin 

joi, 3 martie 2016


„Я не говорю об этом легко, я говорю об этом открыто„ o doamnă spunea într-un reportaj.


Ieri în transportul public o fată (liceeană probabil) îi povestea alteia despre o casă pe care ar fi descris-o pentru un exercițiu (probabil la română).

”O casă veche, părăsită. O casă cu acoperișul stricat prin care plouă abundent în odaie. Ușa, un lacăt mare. Ferestre sparte care cunt acoperite cu scânduri de parcă asta ar ajuta la ceva (”de parcă asta ar ajuta la ceva” - a răsunat în mintea mea). Praf, vechi, plouă, singur.”

Am vrut să mă apropii să o cuprind. Nu am facut-o pentru trăiesc într-o lume unde oamenii nu ascultă discuții străine și nu se bagă în istorii pe care nu le cunoaște ci doar le interpretează după bunul plac aka ”eu știu un pic de psihologie” aka ”eu sunt trecută prin viață”. 

Probabil fiecare om are o casă în suflet.


vineri, 26 februarie 2016


Am mintea plină de priviri.
Priviri care cer atenție și apreciere, altele care cer iertare.
Priviri vinovate, triste, pierdute.
Mai sunt din alea care oferă energie.
Priviri care te liniștesc și-ți spun că te iubesc așa cum ești.
Priviri naive și fragile,
Iar altele un pic neclare pentru mine...

Le-am descoperit frumoase,
toate strânse-ntr-un pachet cu aer proaspăt.

Le voi uita intenționat pentru că cel mai probabil și ele m-au uitat.
Va fi o răzbunare de copil,
Cu toate că aproape recunoc - eu mă răzbun pe mine.

Cuprind aceste priviri. Pe toate.


Arhiva din noiembrie 2014.
Am uitat. Am uitat ale cui erau aceste priviri. Trist. 









joi, 25 februarie 2016

În cap uneori începe să fiarbă un plan.
Un plan despre cum să mă fac nebună și să fac ce vreau.

Asta-i de parcă iaca-iaca simt cum mă desprind de pământ și zbor.
Ieri am luat o decizie - că data viitoare voi fi pasăre.
Da` cea mai importantă decizie de ieri a fost să merg mai departe din poziția mea de om
și să las gândul despre data viitoare pentru atunci când va veni acea dată.

Azi. Azi mi-am luat pantofi de dans. Mă apuc să zbor.

Măi, o fi loc de nebunie ... o fi.




miercuri, 24 februarie 2016

Am întâlnit oameni tare interesanți recent. Și mă întrebam dacă mă consideră și ei specială. Că
dacă nu o fac, atunci să-mi iau gândul de la ei. Hah! Egouri. Egourile sunt tare amuzante și naive.

Cineva spunea ”I believe people are funny”. Și eu m-am suparat, pentru că mă consider om, deci
sunt amuzantă după părerea unui alt om. Și apoi am râs pe seama supărării mele, `cause I was pretty funny.

Gânduri despre cine e femeia aia din oglindă. ”Femeie” - first time I said it about me was in English. Și m-am
oprit pentru un moment să aud ecoul acestui cuvânt în capul meu. Apoi am început să-l utilizez mai des. 

Am învățat recent că nu există oameni puternici. 
Adica există. Sunt cei care recunosc că nu sunt puternici. Și cei cărora nu le pasă de putere. 

Pentru albina care a trecut azi pe lângă mine: ” M-ai trezit. Mulțumesc!”