____________________________________It`s exactly what you think it is.

joi, 31 decembrie 2015

2015-2016

Mulțumesc!
Ți-am spus la ureche pentru ce îți mulțumesc.
Și tot la ureche și-am șoptit ce voi face în următorul an.

M-ai învățat cum să-mi îndeplinesc singură dorințele.
Mi-ai înmânat undița și mai sufli un pic de magie atunci când știi că am nevoie de ea.

Tu ești iubire.

Mulțumesc pentru fiecare zâmbet, om și detalii mici și mari care au facut acest an să
dureze cât o viață.

Tu ești eu.

Anul acesta mai scriu o scrisoare. Decizia a fost neașteptată. :)


Te cuprind.

miercuri, 16 decembrie 2015

despre timp

Ții minte bătrânica care a trecut pe alături încet-încet? Se ține de baston și privește în jos.
Mă gândeam s-o urc în mașină. S-o duc fuga până acasă și apoi să-mi văd de treaba mea.
S-o ajut repede cu tot ce are de făcut prin oraș și s-o duc acasă să stea la cald.
Și problema nu-i că n-am mașină, sau că la ea în casă nu-i atât de cald pe cât ar trebui să fie,
și nici măcar că eu am o mulțime de chestii de făcut și nu am timp pentru o bunicuță tot nu e
 atât de grav.

Ideea-i că ea are drumul ei. Și de unde să știu eu a cui viteză e cea corectă?

Probabil că și ea s-ar fi gândit să mă tragă de mână să mă îndemne să merg mai încet, să văd
ce vede ea. Dar ea știe că eu am drumul meu.
Știe multe. Și tace. Pentru că așa trebuie să fie.


miercuri, 9 decembrie 2015

Cineva a constat că mi-am schimbat culoarea.
Și asta-i adevărat. Nu știu care era precedenta, dar știu că acum e alta.

Eu am uitat din nou să fiu atentă la tine, la momentul când tu exiști și eu exist.
Am uitat să simt frigul de afară.

Azi am visat o persoană demult uitată. Și mă întreb de ce mintea mea a hotărât să organizeze această mică revedere.

***

Mă întreb de ce suntem atât de dificili sau insuportabili uneori, duri, și indiferenți, și încă nu mai știu cum.

Am atașat aici niște emoții. Te rog să le colorezi pe cele care îți lipsesc.
Eu nu voi trage cu ochiul. Promit.

Iată de ce.