_________________ ______ _________________________Este ce este

joi, 28 mai 2015

 

    Țin minte un copil, care deloc nu mai merită să fie considerat a fi unul. Și de fapt noțiunea de copil ne face să nu dăm importanță emoțiilor și gândurilor acestora. Păi iată acest copil, îmi spune într-o zi că el trebuie să fie unic, pentru că parinții lui i-au spus să ele este unic și este important prin tot ce face acesta să reconfirme faptul. În capul unui copil a început o bătălie dintre ceea ce vrea să facă și ceea ce l-ar face să fie diferit de restul. El face lucruri frumoase, și chiar e special acest tânăr (cu toate că toți sunt speciali în felul lor dacă ai răbdarea să te detașezi de tinele tău și să-i privești atent). Păi iată eu, o expertă, îi spuneam că asta-i o suferință continuă și o bătălie fără sens.

   Azi am deschis fereastra de la mașină petru a-mi lăsa mâna în vânt. O priveam cum zboară, bucuroasă că este o parte din mine și că prin ea primesc atâta fericire. Până mi-am adus aminte că nu sunt unică. O mulțime de oameni simt ca mine vântul și probabil cel puțin o persoană din întreaga lume era cu mâna întinsă spre vânt în acest moment. Și aici a început bătălia cea fără de sens.

    Dar cine suntem noi, să ne luptăm pentru niște sentimente și emoții nepatentate?
    Și am zâmbit minții mele care îmi spunea că nu sunt unică.

    Nu, merci. Sunt bine cu mâna afară și salut omul din celălalt capăt care simte și el vântul în palmă.  



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu