____________________________________It`s exactly what you think it is.

joi, 28 mai 2015

 

    Țin minte un copil, care deloc nu mai merită să fie considerat a fi unul. Și de fapt noțiunea de copil ne face să nu dăm importanță emoțiilor și gândurilor acestora. Păi iată acest copil, îmi spune într-o zi că el trebuie să fie unic, pentru că parinții lui i-au spus să ele este unic și este important prin tot ce face acesta să reconfirme faptul. În capul unui copil a început o bătălie dintre ceea ce vrea să facă și ceea ce l-ar face să fie diferit de restul. El face lucruri frumoase, și chiar e special acest tânăr (cu toate că toți sunt speciali în felul lor dacă ai răbdarea să te detașezi de tinele tău și să-i privești atent). Păi iată eu, o expertă, îi spuneam că asta-i o suferință continuă și o bătălie fără sens.

   Azi am deschis fereastra de la mașină petru a-mi lăsa mâna în vânt. O priveam cum zboară, bucuroasă că este o parte din mine și că prin ea primesc atâta fericire. Până mi-am adus aminte că nu sunt unică. O mulțime de oameni simt ca mine vântul și probabil cel puțin o persoană din întreaga lume era cu mâna întinsă spre vânt în acest moment. Și aici a început bătălia cea fără de sens.

    Dar cine suntem noi, să ne luptăm pentru niște sentimente și emoții nepatentate?
    Și am zâmbit minții mele care îmi spunea că nu sunt unică.

    Nu, merci. Sunt bine cu mâna afară și salut omul din celălalt capăt care simte și el vântul în palmă.  



miercuri, 27 mai 2015

despre un lan de grâu


Deschid gura să-ți spun ceva și mă opresc. Mai bine te privesc în ochi.
Și tac nu pentru că nu m-ai înțelege, ci pentru că nu ai nimic cu gândurile mele.
Ele abia de-ncep să aibă sens. Eu le ascult cu atenție, încredere și răbdare.
Iar ele de când adulmecă atenția și încrederea mea parcă sunt mai fericite un pic. 

Ai spune că-s o nebună. 
Probabil că  sunt, doar că gândurile astea îmi vor aduce la cunoștință acest fapt un pic mai tarziu, atunci când vor ști că sunt gata să îmbrățișez și nebunia. 

Eu știu că muzica mă scoate din minți uneori. 
Apoi într-o zi cineva mi-a dat să ascult în căști un cântec, iar eu mi-am reamintit că lumea are altă formă când este muzică tare pe fundal. Și parcă aș vrea niște căști să-mi sufle tare în urechi cuvinte și note de tot felul, dar mi-i frică să astup sunete din realitatea mea. Ele sunt mai puțin aranjate ca cele din cântec, dar asta-i arta mea de care învăț câte puțin să am grijă. 

Eu peste fereastră am un lan de grâu. Verde. Azi bate vântul frumos în el. 



luni, 18 mai 2015

despre suflete

Cineva întreba despre ce sfaturi să ne dăm persoanei noastre din trecut.
Am auzit că sfaturile nu ajută. Pentru că noi căutăm în alții confirmare și alegem doar  sfaturile care coincid cu alegerile noastre.

Cineva tare înțelept mi-a spus odată că: ”Noi nu putem lua decizii greșite. Mintea omului de fiecare dată va lua cea mai corectă decizie în dependență de informația pe care o deține.”

O mulțime de oameni iau zilnic decizii ilogice. Dar ce știm desre informația pe care ei o dețin?
Nimic.

Oamenii fac zilnic prostii. Dar ce știm noi despre sufletul lor? Nimic.

Și tot nimic ne vor spune. Nouă ne rămâne să acceptăm acele prostii și să sperăm că într-o zi acei oameni vor avea destulă încredere în noi să ne spună povestea despre sufletul lor.


duminică, 17 mai 2015

Azi am fost în parc. Cu muzică și oameni.
Noi încă avem tineri care merg cu spatele nenatural de drept și se uită cu coada ochiului la mulțime să vadă cine îi urmărește.
Noi încă avem oameni care poartă haine incomode pentru a arăta bine.
Nouă încă ne este frică să fim cumva criticați și din acest motiv cu toată ființa noastră încercăm să arătăm că nu ne pasă. Și dintr-o parte asta pare a fi aroganță.
Nouă încă ne este frică să închidem ochii și să ascultăm muzica. Pentru că a închide ochii în public  înseamnă să fii nebun.
Dar noi suntem pe drumul corect pentru că începem să fim naturali și adevărați pic cu pic.

Am revenit ieri. Nu știu cum simt că sunt gata. Pregătită.
Frică mi-i că ar putea de fapt primăvara să fie pricina și nu sufletul meu.
Dar știi, poate că primăvara a hotărât să înceapă, apoi  o să-mi dea mie hamurile și mă va lăsa cu treburile mele.

La noi miroase a tei. Maiul e tare frumos acasă.