____________________________________It`s exactly what you think it is.

vineri, 24 aprilie 2015



Noi căutăm oameni în oameni.
Unoeori, fără să vreau, ascund omul din mine undeva tare departe pentru a-l ține în siguranță.
Poți să mă judeci, dar ce drept ai tu, cel de care-mi ascund cu atâta frică omul din mine?

Știi ce-i tare amuzant în toată istoria asta? Eu cred că tu ascunzi omul tău cu și mai multă frică. Te-aș putea judeca. Te. Te judec atunci când mi-e frică. În rest nu.






joi, 16 aprilie 2015

aventuri nocturne

A venit la mine-n casă natura. 
M-a vizitat un cărăbuș de mai. 


You know, every day I`m better and better, dar încă sunt dependentă de ce gândește lumea despre mine. Important e să alegem oamenii părerea cărora trebuie să ne intereseze. 

Apoi am mai primit un bilet norocos. (Mi se pare că) Eu nu cred în asta, dar prefer să-l păstrez. O bucățică de hârtie în buzunar nu ocupă prea mult loc, dar amintește despre credință și curaj.

Am adunat în cap oamenii pe care să-i pot suna la un mijloc de noapte. Azi voi dormi alături de ei. O să le spun povești, îi voi cuprinde și mă voi lăsa tare cuprinsă.

Fericirea mea recentă este o bucată de pânză care atârnă dintr-un capăt în altul al odăii. Mă pierd în ea în fiecare seară înainte de somn.




joi, 9 aprilie 2015

ce facem cu mărul

Pe masă stă un măr, ajuns acolo tare întâmplător.
La masă sunt doi omi care tare vor măr. 
Problema-i că nu se poate de împărțit. 
De ce? Pentru că situația asta nu tot timpul implică mărul ca obiect ce trebuie împărțit. 

Cineva trebuie să cedeze. Dacă azi cedez eu, cel mai probabil voi aștepta că data viitoare să-mi oferi un măr. Și asta nu pentru că mi-i foame, ci pentru că vreau să știu că te gândești la mine. 
Iar dacă îl vei lua și data viitoare cred că-mi voi pune căștile-n urechi și voi pleca. 

Cu ceva timp în urmă aș fi considerat lipsă de caracter și lipsă de respect față de cel care se duce. 
Azi cel care pleacă taie o legătură foarte puțin utilă din viața sa.

Iar acel măr a avut curajul să facă lumină.



miercuri, 8 aprilie 2015

descoperiri

am desenet ceva pe un perete.
recent am aflat că asta se numește mandală.

patul meu e plin de flori albe, de romaniță.
și încă soarele azi se ascundea după niște dungi mari și groase de nori.
și vântul bate cu putere în clopoțeii de lângă fereastră.

să facem abstracție de la ce se întâmplă în lume.

apoi știi, norii  mă fac să simt prezentul.
și dacă vreau să revin, să fiu aici, să alung gânduri - privesc în sus.
acolo aerul e mai proaspăt și spațiu mai mult este.

(16 februarie 2015)