____________________________________It`s exactly what you think it is.

joi, 26 iunie 2014

Mi-i dor de mare.
Mi-i dor să-mi fie dor de ea.
Mi-i dor de conceptul de mare pe care-l are în cap orice moldovean.

Of, o alintată pe nisipuri albe  vrea o Balabanovcă uitată de lume sau vre-o ”selo Kurortnoe” cu lună plină.

Azi mi-am luat de acasa o sugativă să-mi astup urechile, să pot sta culcată în apă până o să mi se încrețească degetele. A dispărut lumea. Se auzea ca prin vis și- mi spunea că o să mă aștepte, să nu-mi fac griji.

Nu mi-am făcut.

marți, 3 iunie 2014

Despre ploaie in cufaică galbenă

Îmi făceam geanta să plec la lucru. Ironic - ne facem gențile toată viața, doar că timpul se joacă cu (,) conținutul acestora.

A-nceput să plouă, iar bicicleta mea roșie (fără viteze, că așa-i mai vintage) mă aștepta speriată și udă afară. 
Am adaugat la bagaj și cufaica mea galbenă de ploaie. Țin minte o alta, tot balgenă, pe care o purtam c-un fel de fericire nebună vre-o 3 ani în urmă în timp ce urcam niște munți polonezi. 

 Intenționat sau nu, uneori repetăm chestii din trecut pentru a retrăi aceleași sentimente. Avem nevoie de ele, pentru că ne este dor și vrem să punem puțină dulceață pe suflet. Apoi ni se increțește fruntea și zâmbetul devine un fel de tristo-dureros. Pentru că nu poți să trăiești azi ca ieri.

Cred că acum trebuia să-mi aleg altă culoare, să fie altfel de fericire, poate că tot undă, tot nebună, dar alta. 

Trăim azi pentru ca să ne aducem aminte de ieri, iar mâine să ne fie dor de azi.
Ironic.

Nu generalizez și nu acuz pe nimeni. Ascund foarte evident identități pierdute in timp.