____________________________________It`s exactly what you think it is.

miercuri, 14 mai 2014

Prima ciocnire cu lumea meditației





Îți vorbeam despre o călătorie.

Am fost. Am învățat cum să stau o oră în nemișcare, să accept durerea și să mă detașez de ea.

În 10 zile cred că mi-am răscolit toate amintirile de-o mică viață.
Regulile erau să nu vorbim în nici un fel cu nimeni în afară de profesor. Nici un gest sau privire. Nu puteam scrie, citi, asculta muzică sau face sport pentru relaxare și fugire de gânduri. Mai pe scurt nimic decât să meditezi, sau să faci o mică plimbare prin pădure. Accesul la mediul extern în orice fel era exclus.  Iată de ce pur și simplu nu aveai unde să te ascunzi de gânduri decât prin meditație, iar asta mi-a luat vre-o 6-7 zile să învăț.

Cred că de mii de ori mi-a părut rău, și tot de-atâtea pri mi-a părut bine că am ajuns acolo.
Un pic îmbibat cu idei budiste, cu toate că de fiecare dată menționau că acest gen de meditații le practică oamenii de toate religiile. Dar printre altele, Budismul are idei bunișoare.

Apoi, după cele 10 zile de tăcere,  m-au trimis în societate. Am rămas paralizată pentru un minut când pentru prima dată am intrat într-o cafenea. Mi s-a părut că se aruncau toți peste mine, cu toate că doar chelnerița m-a salutat, iar restul își continuau gălăgios conversațiile pe la mesele lor.

Apoi am ajuns acasă.

Sunt 2 chestii care le-am învățat: ”anicca” (totul este trecător) și ”accept as it is„.
Asta-i despre durere și fericire.

Spre deosebire de alte genuri de meditație ei învață să vezi realitatea și s-o accepți indiferent dacă e bună sau rea, dar același timp să fii conștient că nimic nu este permanent.

În orice experiență  găsim lecția pe care o căutăm sau cea pe care suntem gata s-o acceptăm.


Mi-a plăcut, cu toate că voi avea nevoie de puțin timp pentru a găsi curajul să tac din nou pentru alte 10 zile.
( Tipul de meditație se numește Vipassana.)






luni, 5 mai 2014

her age

- How old are you?
- 24
- I`m 40. I`m old... Actually that`s soo not true. I realized today that being 15000 days old is the same, but nobody would care as we count the age in years, and not days. why so? Or maybe I can be  24 too? 
My husband is so special. For real, he is. I asked him "why you did not find me long time ago when I was young and beautiful so you could take care of me all this time and we would be happy forever?". We met when I was 35. I`ve been married twice before, bad marriages... He said we had to go through all this mess to find each other. You know, everything is connected. The reason he entered in my life is the bad car accident happened with me when I was 19. 

***
her eyes, the way of expressing herself and also the way of teaching me about life - I`ve met it not too long time ago elsewhere.
***
there comes a time when the purpose of giving lessons is to make sure we did not forget what we`ve learned before...


p.s. I`ve counted, I`m 8896 days old today.