_________________ ______ _________________________Este ce este

miercuri, 16 aprilie 2014

călătorii în scrânciob

Mă pregătesc de o călătorie importantă pentru mine.
Am planificat-o de prin decembrie și de cîteva ori credeam că nu voi ajunge s-o duc până la capăt.
Încerc să am cât mai puține așteptări pentru a putea fi surprinsă de rezultat.

Am vorbit cu vre-o câțiva prieteni despre asta și mi-au spus că seamănă cu al doilea capitol din ”Eat, pray, love”. Eu am început cartea cu vre-o cateva luni bune în urmă și tot nu mai ajung s-o finisez, cu toate că altele au fost citite între timp. Am ajuns la începutul capitolului doi și nicidecum nu puteam să continui. Poate că așa trebuia să fie: fără așteptări și cât mai puține detalii despre ce va fi.

 ”Eat” l-am aplicat de minune în Mexic, cred că e timpul pentru ceva nou. :D
Cred că voi reveni cu detalii în cazul în care voi putea formula ce am de zis.

***

-Mă voi opri să mă dau în scrânciob.
-Da, însă vine ploaia și mai ai o mulțime de mers pe jos. Și încă vei ajunge udă.
- Aici nu-i praf, voi ajunge doar udă. Și dacă începe să plouă în timp ce sunt pe scrânciob înseamnă că fără oprirea mea, tot udă aș fi ajuns, iar dacă începe polaia când voi fi aproape de casă pentru că nu mi-au ajuns cele câteva minute pe care le-am petrecut aici, atunci o să fiu aproape uscată. Și promit să fug dacă o să fie nevoie.

M-am așezat cu fața la drum, după care am spus că merit ceva mai bun și schimbat poziția pentru a vedea parcul și casa cu nisip alb în orgadă. Mi-am simțit picioarele-n vânt și corpul un pic dezechilibrat. Era de parcă m-aș fi dat în scrânciob pentru prima dată....








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu