____________________________________It`s exactly what you think it is.

duminică, 20 aprilie 2014

Aproape în fiecare dimineață și seară, în drumul meu, trec pe lângă o  casă. Aici toate sunt frumoase, micuțe, cu inscripții gen ”beach house”, ”peace.love.beach”, ”ocean is my home”,  cu clopoței de vânt, ancore atârnate peste tot, și desigur mai toate cu iahturi parcate în ogradă.

Dar este o casă care nu are nimic din toate astea în afară de faptul că tot mică este. Ea mă oprește de fiecare dată și mă lasă s-o privesc pentru vre-o câteva minute. 

Cred că m-a fascinat copacul. E mare și are miros de primăvară ca acasă, cu flori aproape ca liliacul nostru. Și le împrăstie până hăt la a cincea casă. Le împarte cu toți. 

Mi-aș fi dorit să trăiască acolo cineva care să aibă o istorie plină de mister și povești, așa cum pare pentru mine casa cu al său copac. Am răscolit în capul meu tot felul de strategii despre cum să dau de stăpân. Apoi am spus că-i pot face eu o poveste așa cum o să-mi fie cel mai interesant, iar până la urmă am hotărât să nu mă gândesc nici măcar la asta, pentru că odată ce-i voi cunoaște viața (chiar și cea inventată de către mine) va dispărea misterul. 


Ieri a fost cosită iarba din ogradă. Păcat, a început să se asemene cu casele vecine. 


p.s. Paștele trebuie de făcut acasă. 

miercuri, 16 aprilie 2014

călătorii în scrânciob

Mă pregătesc de o călătorie importantă pentru mine.
Am planificat-o de prin decembrie și de cîteva ori credeam că nu voi ajunge s-o duc până la capăt.
Încerc să am cât mai puține așteptări pentru a putea fi surprinsă de rezultat.

Am vorbit cu vre-o câțiva prieteni despre asta și mi-au spus că seamănă cu al doilea capitol din ”Eat, pray, love”. Eu am început cartea cu vre-o cateva luni bune în urmă și tot nu mai ajung s-o finisez, cu toate că altele au fost citite între timp. Am ajuns la începutul capitolului doi și nicidecum nu puteam să continui. Poate că așa trebuia să fie: fără așteptări și cât mai puține detalii despre ce va fi.

 ”Eat” l-am aplicat de minune în Mexic, cred că e timpul pentru ceva nou. :D
Cred că voi reveni cu detalii în cazul în care voi putea formula ce am de zis.

***

-Mă voi opri să mă dau în scrânciob.
-Da, însă vine ploaia și mai ai o mulțime de mers pe jos. Și încă vei ajunge udă.
- Aici nu-i praf, voi ajunge doar udă. Și dacă începe să plouă în timp ce sunt pe scrânciob înseamnă că fără oprirea mea, tot udă aș fi ajuns, iar dacă începe polaia când voi fi aproape de casă pentru că nu mi-au ajuns cele câteva minute pe care le-am petrecut aici, atunci o să fiu aproape uscată. Și promit să fug dacă o să fie nevoie.

M-am așezat cu fața la drum, după care am spus că merit ceva mai bun și schimbat poziția pentru a vedea parcul și casa cu nisip alb în orgadă. Mi-am simțit picioarele-n vânt și corpul un pic dezechilibrat. Era de parcă m-aș fi dat în scrânciob pentru prima dată....








vineri, 11 aprilie 2014

Oameni care trezesc (7)

După o lună de bagaje, în sfîrșit hainele mele au  văzut și ele un șifonier.
 Șifonate și obosite de atâta mutat au ajuns la un fel de ”acasă”.

Alegem și învățăm din decizii. Creștem în fiecare zi cîte puțin. Important e să nu pierdem din vedere cărarea.

Azi am făcut castele din nisip. Alb. 
Am văzut urme de pui de pescăruși, pe nisip. Alb.

***
Era blond. Cred că un pic trecut de 25.  Lucrează  șofer de taxi. 
A spus că e  obosit și că era în tură până dimineață.
Avea în urechi cercei din cei care fac bortă mare, așa încât să poți vedea lumea de dincolo. 

-  Am călătorit prin toate statele (SUA). Cântam într-o trupă rock. Doar în Alaska n-am fost. Acolo sunt numai eskimoși. 
 -  Și cum ai hotărât să te oprești?
 -  Am fost logodit. Credeam că trebuie să fac bani...  (și a zâmbit)
....
 - A, Portland? Mi-a plăcut mult acolo. 

și chiar mi-l imaginez în contextul acelui oraș. Un fel de aventurier fără casă cu o mulțime de povești în rucsac. Singur, alături de alți singuri pentru care valoarea este non-valoare de fapt. 

M-a trezit  lumânarea. Ardea în întunericul mașinii.  Era miros de ceară și pace. 
Ei cum așa, să ții o lumânare aprinsă în mașină și să aduci atâta fericire celor care urcă?

De la un timp încetaseră să mai apară oameni care trezesc. Mă gândeam să-ncep să-i caut, dar ei de aia și trezesc, pentru că dormi și nu ai timp de ei. 


***

Din ograda mea se vede un far. E cu lumină albă, așa ca pe timpuri. 
Chiar dacă unda roșie e mai lungă, cea albă e mai albă nu știu cum.
E bine. 


sâmbătă, 5 aprilie 2014

lecția mea

Religia mea personală (ca și multe altele, adică nu vreau să par originală aici) spune că toate chestiile care ni se întâmplă în viață sunt pentru că trebuie să ne învățăm lecția.

În cazul în care ar fi prea ușor, ne-am plictisi repede, sau am fi prea relaxați și nici n-am ajunge să observăm ce era de învațat.

Am avut noroc să dau peste oameni care au repetat asta de atât de multe ori, încât a început să fie adevăr și pentru mine.

Una-i să știi despre asta, dar dacă  te prinzi într-o noapte plângând de nu ți se văd ochii a doua zi, și în același timp strigând în gura mare că vrei să afli în sfârșit care-i lecția, înseamnă că e de bine. Știi că este. 

Datorită unei persoane dragi mie, am redescoperit Alchimistul în cel mai potrivit moment. Cartea asta-i atât de bună încât din ea nu poți scoate citate. Trebuie s-o pui toată sub pernă. 




marți, 1 aprilie 2014

Itaca

Nu pierde Itaca din vedere,
căci ținta ta e să ajungi acolo.
Dar nu-ți grăbi pașii;
e mai bine călătoria-ți să dureze ani,
iar corabia-ți să ancoreze pe insulă
când te vei fi-mbogătțit deja
cu tot ce ai cunoscut pe drum.

Nu aștepta ca Itaca să-ți dea alte bogății.
Itaca ți-a dăruit deja o călătorie minunată;
fără Itaca, niciodată nu ai fi plecat.
Ți-a dăruit deja totul și nimic nu mai are de dat.

Și dacă la sfârșit vei crede că Itaca e săracă,
să nu gândești că te-a înșelat.
Pentru că vei fi devenit un înțelept, vei fi trăit o viață plină,
și acesta este înțelesul Itacăi.

 Konstantinos Kavafis (1863-1933)
(așa Coelho începe Zahirul)


***
Am auzit de undeva că oamenii sunt diferiți. Și că cică se permite ca fiecare să fie așa cum vrea el.
Eu m-am născut pentru ceva. Cu totul din alt motiv decât te-ai născut tu. Am început diferit, mergem diferit și ajungem acolo unde trebuie, unde o să fie totul bine. Doar că cel mai probabil în diferite locuri.

***

Iar cei de vor striga cel mai sus că știu cum arată libertatea - nu au vazut-o nicicând.
Mai sunt și alții care nu au rostit vre-o dată acest cuvânt.
Înseamnă oare asta că ei sunt liberi și nu au nevoie de confirmare?
Sau pur și simplu nu-i interesează conceptul de libertate?
(sau dragoste, religie, cunoaștere)