____________________________________It`s exactly what you think it is.

sâmbătă, 24 august 2013

Chiar și oglinda arată alte imagini.
Uneori diferită și atât de străină încât este nevoie de un document pentru identificare.


Salut. Azi am aflat că nu am nevoie de tine în viața mea pentru că îmi aduci aminte de chestii care mă dor. 
Sorry, știu că nu e frumos, dar mă gândeam că azi vreau să fac ceva pentru mine. 
 Tu ai multă putere. O să treci peste asta, știu. Ne vedem atunci când o să-mi fie mai bine. 
Când eram în liceu nu am apucat să fiu chelneriță pentru a strânge bani de buzunar.
Nici la universitate. Am fost alintată.

Straniu. Mintea mea este atât de liberă din cauza chestiilor aproape mecanice pe care trebuie
să le fac acum, încât are timp să răscolească tot felul de amintiri. 
Retrăiesc în gând momente pe care nu cred că mi le-am mai adus aminte vre-odată. 
Descoper că nu sunt un rezumat.

Seara, dacă mergi la vale pe bicicletă cu ochii aproape închiși - simți că zbori. 

***

Și momentele care ni se par dificile acum o să facă cartea noastră cu memorii mai bună...







vineri, 23 august 2013

Despre cultura balcoanelor

Americanii nu prea au o cultură tare puternică, cel puțin așa se zvonește peste tot.
Eu am observat că ei fac punct de atracție turistică din aproape orice.
Trebuie să învățăm de la ei.

Mie îmi plac la nebunie balcoanele lor.

Fiecare trebuie să aibă câte un scaun sau două din alea din lemn, în care să te lași și
să crezi că ăsta-i cel mai bun loc pentru o cafea de dimineață.
Acolo sunt agățate tot felul de plante colorate în viu.
Mai au o mulțime de clopoței de vânt. Îi aud peste tot când adie. Sunetul lor mă duce
 departe, acolo unde nu este nimic în afară de libertate și vânt...

În Portland lumea are gusturi pentru simplu și frumos și asta nu știu cum te face fericit
când mergi pe stradă. În primele săptămâni mă simțeam ca-ntr-un decor de poveste.



Eu când o să am balcon o să pun acolo două hamace și o să te invit la ceai.
Tu o să vii cu un clopoțel de vânt, o sticlă de muscat sau chardonnay și o crizantemă
din alea cu miros de toamnă.

și o să iubim împreună luna și o să fie bine.



miercuri, 21 august 2013

”I love people, white wine and new places...”

Visele ar fi bine să ni le împlinim, iar dacă nu se primește - uitate. 
Inima dacă nu simte ce trebuie ar fi bine de aruncat. 

Oamenii se uită la tine doar dacă tu le cauți privirea. 

duminică, 18 august 2013

sunt momente când vântul de afară te duce la mare,
marea pe care ai cunoscut-o pentru câteva zile, în singurătate.
ea este cea care învață cum să asculți.

m-a regăsit vântul și sentimentul când a-ți fi un pic frigi înseamnă un fel de fericire pierdută pe un mal de mare sălbatic. 

închizi ochii și știi că o să fie așa cum trebuie, chiar dacă azi nu știi cum e asta.







sâmbătă, 10 august 2013

ce alegem

Eu cred că noi ne alegem viața.
Eu chiar tare cred în asta.

Înainte să ne naștem am ales să trăim așa.
Asta nu-i soartă.
Asta-i ceea ce am ales.

Asta nu-i religie. Asta-i ceea ce simt eu fară să vreau.

***

”People are people. They say what they say, they think what they think, and I am the same.”
[Doamna care mi-a  spus asta (azi) , în timp de vorbea avea într-o mână o țigară, iar în alta un cartof prăjit muiat într-un sos de maioneză.]

adică pofig ce gandesc alții. Oricum nu poți schimba, iar chiar dacă poți - de cele mai multe ori nu mai contează.

***

Eu o să închid ochii și o să gândesc că vreau să vad marea. Azi o vreau pe cea din miez de noapte de la Kurortnoe, cu shanson în baruri, miros de vechi în odaie și lună plină care te iubește pentru că ai un pahar de vin în mână la mal de mare...


p.s. aștept tare un răspuns.

vineri, 9 august 2013


Dacă îți alegi un rol într-o relație, atunci tare greu o să fie să te schimbi pe parcurs.
Oamenii se satură de cei care sunt umpluturi în viața lor.
Cât poți mânca plăcinte cu brânză? Îs bune ele, dar la un moment dat vrei cartofi.

Iată de ce trebuie să trăiești.

Mă gandesc că aș vrea să vad unele chestii dintr-o parte, însă dacă totul se face după pricipiul: tot ce se face se face spre bine, atunci poate că nu trebuie de vazut nimic.

O mă consider victimă, așa cum o fac și alții.
Nu-i bine pentru sănătate să te mustre conștiința.

Îmi mai vine un gand:  Oamenii care călătoresc mult nu sunt cei care fug de ceva?

Ieri am văzut un avion. Acolo erau povești. Multe povești adunate într-o cutie care zboară deasupra mea. Sigur cineva de acolo era tare tare fericit.  M-am bucurat un pic pentru acel cineva și am revenit cu gandul la orașul care sărmanul până când rămâne nedescoperit...

joi, 1 august 2013

oameni puternici

oamenii puternici nu vor arăta că sunt așa,
iar cei care arată, înseamnă că au o parte slabă despre care nu vor să afli și îți focusează atenția în altă parte.

Asta-i bine, no problem. Eu o să tac și în cazul în care o să-ți descoper durerea o să mă prefac că nu am vazut nimic, numai să nu-ți bagi piciorul acolo unde mă doare pe mine.

Eu nu cunosc oameni puternici. Mi se pare că ei nu există. Toți suntem muritori de rând.

Cam așa-i și cu fustele? :D