____________________________________It`s exactly what you think it is.

joi, 27 iunie 2013

A te cunoaște înseamnă să începi prin a uita cine ești... 
asta a spus Paulo Coelho în ”Zahir”. 

Pentru că amintirile ne țin legați de trecut, de ceea ce am fost. 

În carte se mai spune că pentru a uita cine ești trebuie să-ți spui de multe ori istoria vieții tale. De tare tare multe ori. 

Eu o singură dată am povestit. Acum cred că aș adauga mai multe detalii și peste multe alte încercări voi ajunge să spun într-adevăr ceea ce mi-am dorit din prima...


Cărțile nu pot fi bune sau rele. Ele pur și simplu sunt citite în momente potrivite sau nepotrivite. 


miercuri, 19 iunie 2013

The Zahir - despre cum apare religia


When I was fifteen, I was desperate to find out about sex. But it was a sin, it was 
forbidden. I couldn’t understand why it was a sin, could you? Can you tell me why all 
religions, all over the world, even the most primitive of religions and cultures, consider 
that sex is something that should be forbidden?” 
“How did we get onto this subject? All right, why is sex something to be forbidden?” 
“Because of food.” 
“Food?” 
“Thousands of years ago, tribes were constantly on the move; men could make love with 
as many women as they wanted and, of course, have children by them. However, the 
larger the tribe, the greater chance there was of it disappearing. Tribes fought among 
themselves for food, killing first the children and then the women, because they were
 the weakest. Only the strongest survived, but they were all men. And without women, men 
cannot continue to perpetuate the species. 
“Then someone, seeing what was happening in a neighboring tribe, decided to avoid the
same thing happening in his. He invented a story according to which the gods forbade 
men to make love indiscriminately with any of the women in a tribe. They could only 
make love with one or, at most, two. Some men were impotent, some women were 
sterile, some members of the tribe, for perfectly natural reasons, thus had no children at 
all, but no one was allowed to change partners. 
“They all believed the story because the person who told it to them was speaking in the 
name of the gods. He must have been different in some way: he perhaps had a deformity, 
an illness that caused convulsions, or some special gift, something, at any rate, that 
marked him out from the others, because that is how the first leaders emerged. In a few 
years, the tribe grew stronger, with just the right number of men needed to feed everyone, 
with enough women capable of reproducing and enough children to replace the hunters 
and reproducers. Do you know what gives a woman most pleasure within marriage?” 
“Sex.” 
“No, making food. Watching her man eat. That is a woman’s moment of glory, because 
she spends all day thinking about supper. And the reason must lie in that story hidden in 
the past—in hunger, the threat of extinction, and the path to survival.”

                                                                    ”The Zahir”, Paulo Coelho

marți, 18 iunie 2013

Cică a spus că dacă ar fi om, ar iubi ...

A spus că i-ar plăcea să doarmă pe malul mării doar o singură dată.
Și că dacă va fi om, atunci va fi bine.








vineri, 14 iunie 2013

despre cum învățăm

Vrei să vorbim?

Despre cei care ne-au învățat cum să tăcem timp de 12 ani în cazul în care nu gândim ca ei?
Cei cărora nu le pasă de altceva decât materia pe care o predau. Că dacă ești prost la ei, atunci ești prost peste tot.
Sau poate cei care cunosc toate detaliile vieților personale ale elevilor și îi discută nu pentru a găsi soluții să-i ajute, ci doar așa, pentru a se distra.
Cei care se interesează de profesia părinților și cât de des trec aceștia pe la școală, de parcă asta adaugă cunoștințe elevului?
Sau cei care cheltuie banii pentru ”reparație” în altă parte și o spun direct, atât de direct încât nu-ți vine să crezi ce auzi și taci. Toți tac.

Îmi pare rău că eram copil cuminte și ascultam de ei.

Am vazut recent, în Moldova un profesor care nu e din Moldova și asta se vede.
Atitudinea contează!

Scuze pentru cei care și-au pierdut sănătatea lucrând prin licee și au dat peste mine, o nesimțită care scrie despre asta.
Sunt și profi buni. Eu am avut norocul să întâlnesc 1 la liceu și vre-o 3-4 la facultate.

Eu o să cresc mare și o să mă alătur celor care vor să schimbe naibii tot ce înseamnă a învăța la noi.

p.s. eu dacă scriu un pic, poate dau niște figuri de stil la unii profi, să văd dacă vor înțelege mesajul pe care vreau să-l transmit:D

(Cred că articolele de pe net referitor la BAC mi-au trezit amintiri.)




joi, 13 iunie 2013

Amintirile asta-i ceva tare interesant.
Trebuie de făcut cercetări.


Totul ăsta este ca o problemă din alea în care nu se ajung unele date necesare pentru a găsi răspunsul.
Te vei opri atunci când vei obosi să dai cu nasul în bară crezând că ai aflat rezolvarea.
Cred că atunci o să începi și să trăiești.

sau nu.


Copiii și bătrânii în orice țară sunt la fel. Ce se întâmplă cu ceilalți?

luni, 10 iunie 2013

Au intrat toți tăcuți în odaia cu pereți albi și plini de lumină.
Mult mai tarziu au colorat unul, dar în zadar (cred).

Erau atât de diferiți încât preferau să tacă pentru a nu face mai evident evidentul.
Erau mulți și singuri, triști și câteodată ocupați cu nu știu ce pe acolo.


Cum arată oamenii adevărați?
Uneori parcă mă consider adevărată, alteori nu, iar alteori nu consider nimic.

Mă gândesc, că trece nu știu cum timpul ăsta fără rușine și nici măcar nu are de gând să mă-ntrebe dacă se poate. E al meu, ori eu nu mai înțeleg nimic?!


marți, 4 iunie 2013






iaca cum:
[xaxa! вся это жизни такой прикол]






Deschidem caiete și mâzgâlim ceva, după care înțelegem că nu azi.
Azi nu se merită de spus ce simți pentru că e prea pripit, sau poate că asta-i dispoziția norilor de afară, sau soarele de ieri îl eclipsează pe cel de azi.

Și vei închide caietul cu o mulțime de mâzgâlituri nefinisate.
Și acesta va aștepta în zadar să descrii acolo soarele.
Tu nu o vei face pentru că în acele momente nu ai chef. Asta-i o istorie care va rămâne nescrisă.

Azi pe undeva pe afară era bine...

O să zbor.