____________________________________It`s exactly what you think it is.

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Cerșetori

Cer
și nu oferă nimic.

despre cerșetori de sentimente.
da, ei cer și nu oferă nimic.

probabil nu știu cum să facă asta
sau li se pare că nu au ce da...

cerșetorii primesc sentimente alterate.

așteaptă în colț de stradă să te apropii.
și dacă vii - nu-ți va da nimic în schimb
apoi se va gândi dacă ai venit din milă
sau pentru că ai vrut cu adevărat.

ei au o poveste.
însă nu știu că și trecătorii o au pe a lor.

tu o să te apropii odată sau de două ori.
atât.






sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Aguascalientes con la Bici

Tuesday evening at nine o`clock - perfect time for not staying home.

Yesterday somebody asked me what is my favorite sport. A few days before I just realized that I have a new sport through my favorites - riding the bike. I don`t know why so late I found out this even if I used to ride the bike quite often since my first days in US.

 (Maybe this is how we are made to be - doing the things we love without realizing the pleasure they bring us. But you are happy until you realize about your happiness and then you start to think about your feelings and you stop feeling anything more. :D)

So, Rodada or Aguas con la Bici
I joined four Rodadas and hope not to miss next two as these are my last weeks here.


So, imagine 3 or 4 hundred people of different ages, all on bikes riding for about one hour in the downtown. I saw children of 6-7 years on their little bikes going up on the hills that I hardly could climb; young, but also 50-70-years-old people full of energy and in love with the Aguascalientes in the night. Some parents bring their kids on the back of their bikes. Some come with girlfriends, boyfriends, cousins, parents... some come with dogs. :D
We have a lot lot looot of fun and no language barriers as bikes is what we have in common, and sometimes I have even more fun without knowing Spanish.

Bikes? There is more than just "a 2-wheel-thing that moves". All the colors and models you want or can imagine you will find here. The best for me are the vintage ones with baskets in front and  little mirrors so the driver can see who`s following his or her bike:)

Everything is really good organized. A few days before you can find the map on Facebook  page (every week is a different trip so you can never get bored.) About 50 people are guiding and helping if needed. Police is involved to stop the car traffic for us. There is always a truck in case any bikes need some technical aid. There are even people responsible for cheering up and making us move faster when we feel like getting tired. And finally all of us are involved in making Aguascalientes a more pleasant place on Tuesday evenings saying hello and smiling to all those who are waiting for us on the street.

I remember last time two kids were choosing their favorite bike. But their eyes could not stop at one as we were so so many... I wish they will have a bike like the one they finally chosen.

The best moments:
one. We countdown before starting the ride :)
two. The first minute when the crowd starts to move, because you feel part of a big, happy, and crazy team.
three. The next hour enjoying the ride next to that big, happy, and crazy team.
four. The end. The last 5 minutes riding on the avenue and we see the finish point - the San Marcos Church waiting for us.

And it doesn`t matter if you are a kid, student, a old man, you sell tacos, or you are a stranger from Moldova. Rodada is for those who like biking in the nights:)

p.s. we moved in Guanajuato for 3 days because this place is special...


vineri, 15 noiembrie 2013

Dias de Muertos y Basketball

Do you know what means "Día de Muertos"? 
This celebration  is the first thing I have learned about Mexico when I arrived here.

Finally, after 6 weeks being in here, this day came.
First, Mexican people are very proud of their traditions and people that changed the history (the heroes).

They combined very well the day of remembering dead people with Halloween. 
So on 1st and 2nd of November you can see a lot o kids and also adults with faces painted walking in the downtown and enjoying all the performances and activities dedicated to this days. 
Everybody is involved in this celebration and in this way making it special. 

Here people believe that the gates of heaven are opened at midnight on 31st of October and the spirits of all dead children are allowed to reunite with their families for 24 fours, and on 2nd of November is adults` turn to enjoy the festivities prepared for them.


A lot of markets and fares started 3 weeks before. There you can find all king of candies and supplies that reminds you about death :D


In most families poeple make altars decorated with candles, buckets of flowers, plates of national food, Day-of-the-Dead breads called pan de muertos, alcohol (especially tequila and mezcal), folk art skeletons and sugar skulls. 

But mostly the altar should contain the things the person liked to eat and drink and some personal objects.

Here people believe in witches and other mystical symbols. This brings a special atmosphere to the first days of November.


We celebrated "Dia de muertos" in our university. For one day all the classrooms become art ateliers, with the best altars I ever seen. In 3 hours students managed to change totally the atmosphere by making great performances in this way presenting Mexican, but also world heroes for whom they dedicated the altars. 





    Last week we also went to support the basketball team during the competitions between universities. I never liked basketball until last week, when I realized that actually this is one of the best sports to learn about teamwork, and also how to play next to our opponent and to remain calm without kicking him :D. Volley for example is different because you have 2 sides of the playground and the teams do not interact with each other. (But steel volley is my favorite sport, maybe because I can play it a little :D)
Our students are really good at sports and I saw the team spirit they have and the support they offer to each other before, during and after playing. I enjoyed watching the games and also the trip to the place the competition took place. We had a lot of fun singing Mexican songs. :)  








This week, during the classes we were speaking with students about time management. It`s important to have a plan. I have one. At least for Mexico. I know my plan for one week before, but I still fell like is not enough. Some many things to do here, to visit, but less time left...




marți, 12 noiembrie 2013

Reveniri

Mă voi întoarce să te văd.
Te voi găsi, dar nu acolo unde te-am lăsat.
Mă vei uita.
Pentru că așa trebuie să fie.
Și eu la rândul meu te voi uita.
Dar voi spera ca tu să nu mă fi uitat.

Mi-i dor. Nu de tine, de mine și nici măcar de noi.
Mi-i pur și simplu dor...


***

Azi dimineața cerul este formidabil. Mi-i frică să povestesc despre el pentru a nu-l
descrie prea poetic și astfel risc să distrug simplitatea pe care o are.

Evidentul nu se dicută pentru că devine plictisitor, dar fiecare are evidentul său și
unele chestii rămân nediscutate. Stupid.








vineri, 8 noiembrie 2013

Oameni care trezesc

Eram prima zi în universitatea în care urma să livrez seminare pe antreprenoriat timp de 2 luni.
Gabi, persoana care este responsabilă de proiect mă plimba prin clase să-mi facă cunoștință cu studenții. Ne-am orpit în fașa unei uși, cred că era a 5-a, sau a 7-a chiar. S-a întors către mine și a spus ”You are going to looove this teacher”, apoi a deschis ușa. 

El ne-a primit cu un zâmbet larg și ochi buni. Așa am făcut cunoștință cu Alex.

El poate face oamenii să vadă frumosul, dar cel mai important - frumosul din ei. 

Cu câțiva ani în urmă a scris pe un forum, pe net un mesaj ”Dacă vrei să te sinucizi, scrie-mi și împreună vom căuta fericirea în lumea asta.”. A spus că nu se aștepta la nici un răspuns. ”Cine ar fi atât de nebun încât să răspundă la acest mesaj? ”

” Mi-ai scris în jur de 200 de persoane. Mi-am făcut și o agendă. Vorbeam cu fiecare dintre ei câte o oră pe zi. Plecam la culcare la 4 dimineața. Pe câțiva i-am vizitat.
Unul dintre ei trăia cu familia sa în condiții puțin favorabile. Am înțeles că sunt săraci atunci când au facut suc fresh de protocale și mi l-au dat pe tot mie, pentru că eram oaspetele lor. Am încercat să mă împart cu ei, însă au refuzat categoric. Atunci am înțeles că ăsta este cel mai frumos dar pe care mi-l pot oferi. Am plâns.”

Mi-a spus că nimic nu este întâmplător. 
Știu. Nimic. 

Ieri am vizitat orașul în felul său. Am schimbat 5 localuri și în fiecare am comandat un alt fel de bautura. Data viitoare ne-am promis că vor fi 6. :D

Am mai văzut orașul la miez de noapte departe de orice sunet în afară de cel al greierilor...

 El împarte îmbrățișări, gânduri bune cu oamenii pentru că știe că astfel face lumea mai frumoasă în fiecare zi. 

Câteodată în viața noastră apar oameni atât de speciali, încât nu-ți vine să crezi că poate fi adevărat. 

El mi-a mai spus că în una dintre culturile Mexicane oamenii își spuneau secretele fluturilor, pentru că ei sunt unicile ființe care nu provoacă nici un sunet...  Eu mi-am pus secretul într-o cutie, în ultimul loc pe care l-am vizitat... 







luni, 4 noiembrie 2013

Hello Cervantino!

Last Friday, at 6.30 PM we left home in order to take the bus that goes to Guanajuato.
We thought the bus went without us as we were 5 minutes late.  But no! :D We waited for it 1 hour more. The trip lasted 3 hours, or more, because of some stops we made before arriving there. But we were somehow happy for this. During our ride I was thinking abut the quote we were talking about with Dina a few days before: Life if not about the destination, but the journey :). We had a bus-party so in that moment we "did not care about the destination" (even I slept a little bit - "saving energy" :D)

At 3 or 4 o`clock in the morning we arrived. That city is so so amazing!! Even in the night I was sure this is the perfect city, with the perfect mood.
Why to sleep at this hour when you can go out?
We`ve been in a nice place, an underground pub, with a lot of birds on the walls, a blue fridge, and a piano in one of the rooms.  Even everything was full, we placed ourselves on the stairs that went to the second floor and enjoyed our first morning in the city we were already in love with.



The next day, Guanajuato met us with a lot of people enjoying Cervantino (a cultural event that lasts 2 weeks).
In this place, at every corner you can find something to amaze you. We enjoyed the Hippy Market, all the performances on the street, and of course the great architecture and mood this city has.

We had great time sleeping on the floor :D in a little room with other 6 people, drinking mezcal, eating tasty Mexican food and walking on Guanajuato`s narrow streets ...
It is not the last time we met ;)


Thank you for another amazing week-end in Mexico!

Here some photos.
(next I`ll tel you about "Dia de los Muertos" and amazing things students made in our university)


luni, 28 octombrie 2013

listen to me and fly

Every apple has a story.
You are an apple. I`m listening to you.

Before coming in Mexico I bought a book that was going to teach me a lot about life.
I was waiting for the right moment to start, and it came (the moment). It was one day
 when I forgot my PC charger at the university so I had no connection with the world.

"The Book of Life" is about meditation.
First lesson is about listening:

"Have you ever sat very silently, not with your attention fixed on anything, not making an
effort to concentrate, but with the mind very quiet, really still? Then you hear everything,
don’t you? You hear the far off noises as well as those that are nearer and those that are
very close by, the immediate sounds—which means really that you are listening to
everything. Your mind is not confined to one narrow little channel. If you can listen in
this way, listen with ease, without strain, you will find an extraordinary change taking
place within you, a change which comes without your volition, without your asking; and
in that change there is great beauty and depth of insight."

***

A few days ago I have learned to fly.
Alex, the teacher from the university (I have to write a special post about him later) as usual 
prepared something interesting for his students. It was a bridge of wishes and advices. All the
students were staying in two lines, close to each other, and holding their hands. It was like a 
bridge of hands that was throwing one by one each student and everybody had to wish something
 to the "flying" person.
Besides "drink tequila" and "smoke weed"  (that are also not bad wishes (joke):D ), there were a lot of 
good things that are going to happen with me just because a bunch of amazing people made me 
fly and  told me to be happy, and to explore, and to love, and enjoy...

I`m listening to you.

miercuri, 16 octombrie 2013

altfel de toamnă

Ții minte toamna?
Cea de care te îndrăgostești de o mie de ori în acelați loc pentru că este de fiecare dată diferit.

Ții minte toamna în care se bea vin în parc și miroase a frunze arse?
Sau cea în care apusul este cald și rece în același timp.
Cea în care vântul te alintă, iar ciorile sunt unicile păsări care se mai aud prin străzi și parcuri
aparent pustii.

Însă doar aparent. E liniște. Lumea în toamnă e liniștită. Nu este nevoie de cuvinte pentru că
sufletul ascultă culorile.


Mi-e dor de galbenul cu toate nuantele sale.
Știi, uneori simt adieri care îmi aduc aminte de toamnele noastre...

______


Despre alte chestii acum:

 We have the things we think we deserve..

Tare deștept a fost cel care a spus asta.
Mai sunt oameni care își doresc să aibă lucruri care nu le doresc, ca un fel de consolare ...
 (dar nu intrăm în detalii pentru că nu e frumos)
Și mai sunt oameni care ”used to be” așa. Sau asta nu se schimbă?








sâmbătă, 12 octombrie 2013

Mexico City and some more

As Dina said here, Mexico is about people.
Life is about them and here I don`t know yet why, but I feel everything is going to be how it should be.. 

Alex, a teacher from the university we work, said something that I already knew, but is like I needed a confirmation: Everything is happening for a reason and we meet people for a reason. Nobody, but nobody is a random person. 

We`ve been in Mexico City - a place with a looot of people. Population of Moldova could fit there more than 5 times :D  

But you know, this trip was also about the way and not just destination. 
We had the opportunity to stay in a pick-up, in the back, in a improvised bed. It was the kind of adventure "we are going to keep for telling to our children and grandchildren". 

We met good people and saw great places. We had breakfast with an amazing family, and I even had a  Spanish class with a 3 years old child (here my English is too bad to explain you how special he is). 

While walking in Mexico City, we met a guy selling sweet cotton. Maybe it was a regular day for him, but he made mine to be special. He actually was selling colors and a little bit of happiness... His hair was purple and blue because of the colorful cotton, and sometimes he was letting it go up in the air, like sharing the colors with the whole city or even world. 


Maybe all of you have a plan how to make strangers believe Mexico is the best place to live,but I feel like this is for real :D

Here everybody says: "Don`t worry". I`m not worried at all, because I`m in the right place, with people that every day teach me how to feel free, crazy and happy.

Qooh and  do you remember about the Serenada? It happened with me to see one in the university I work. It was amazing to see how everybody is involved to make somebody`s day special.

I have to tell you more about the people from this university. They are somehow special. Next time ;)

Kisses

p.s. All our life is about waiting for something, but maybe is better to enjoy while waiting?








p.p.s. You know, I also enjoy traveling by car during the night...

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Serenada

The Serenade? It really exists here. You have to pay about 1000 pesos (1 American dollar = 13 pesos, or 1 Moldovan leu = almost 1 Mexican peso), and they will bring you in the place you want to sing her about your love.
A good Serenada should have about 10 songs, and it doesn`t matter if you can not sing. The mariachi guys are going to do everything for you.

Serenada happens in the night so you should make sure that your love is not sleeping. Ask some help if you need. (From the experience of a friend of mine.)

You also can ask you friends to help you with singing. So if anybody is planning to bring a Serenada, may I join please? I`m not a good singer, but I really really want to see this process live.

***

Here, somebody told me: ”You are going to see that we use lemon (known as lime) for any kind of meal”. And by everything he meant EVERYTHING you can eat or drink.

We`ve visited Mexico City. It was amazing. Soon more details and photos will come.
I`ll tell you about a person that lives in sweet colors and because of him I felt happy for a few minutes.



Kisses




 

joi, 3 octombrie 2013





dor de vânt și-un demidulce...


Învăț

Aproape în fiecare zi învăț că tot ce se întâmplă cu mine este ceea ce trebuie să fie.
Doar un singur lucru nu mi-l pot explica, probabil mai este nevoie de puțin timp.
Mi-e frică să recunosc că totul parcă are sens.

Nu pot înțelege dacă soarta ne trimite oamenii de la care trebuie să luăm ceva, sau pur și simplu orice persoană îți poate da o lecție despre viață și noi întâlnim oameni random?

p.s. Țânțarii mexicani mă omoară.

luni, 30 septembrie 2013

INSTANTS


If I could live again my life, In the next - I'll try, - to make more mistakes, I won't try to be so perfect, I'll be more relaxed, I'll be more full - than I am now, In fact, I'll take fewer things seriously, I'll be less hygenic, I'll take more risks, I'll take more trips, I'll watch more sunsets, I'll climb more mountains, I'll swim more rivers, I'll go to more places - I've never been, I'll eat more ice creams and less (lime) beans, I'll have more real problems - and less imaginary ones, I was one of those people who live prudent and prolific lives - each minute of his life, Offcourse that I had moments of joy - but, if I could go back I'll try to have only good moments,
If you don't know - thats what life is made of, Don't lose the now!
I was one of those who never goes anywhere without a thermometer, without a hot-water bottle, and without an umberella and without a parachute,
If I could live again - I will travel light, If I could live again - I'll try to work bare feet at the beginning of spring till the end of autumn, I'll ride more carts, I'll watch more sunrises and play with more children, If I have the life to live - but now I am 85, - and I know that I am dying ...
Jorge Louis Borges


vineri, 27 septembrie 2013

despre cei ”noi” care acum sunt ”eu și tu”

Are ochii negri și mari care parcă ar avea multe de spus. E fata frumoasă care știe asta și o arată de fiecare dată când are ocazia, cu bucle mari de un șaten închis și un profil bun pentru orice gen de fotografie.L-a iubit. Acum încearcă cu disparare să uite și ascundă asta, însă prea des îi apare în cale. E putenică atunci când nu-l vede doar. Este admirată de alții. Ea, îi va cuprinde și le va oferi o atenție falsă doar pentru a-i vedea reacția lui și penru a fi sigură că va uita arta de a seduce.  Probabil se simte vinovată, dar asta este o altă lege inventată despre cum o femeie poate supraviețui.

El a iubit-o. Nu mai are nevoie de ea pentru că a cunoscut-o prea mult, pentru că a descoperit-o și o cunoaște prea bine pentru a-i mai fi interesantă. El are suflet bun și de fiecare dată o va cuprinde atunci când ea, disperată, după un pahar de șampanie, îl va lua de mână șă-i spună că-i este dor.
Nu știe ce vrea. Sau poate știe, dar îi este frică.

Ei în general sunt cam fricoși, ca și noi de fapt.

Și aici nu înțeleg de ce, dar toți au de suferit într-un fel sau altul.
Nu pot găsi vinovatul.
Cred că dragostea nu are vinovați...

Sau poate-i mai bine să trăim în prezent?

Jocuri despre iubire și alte sentimente pe care nici măcar cei implicați nu le pot înțelege.
E ușor să vezi lucrurile dintr-o parte...

O persoană foarte genială a spus că un cuplu se desparte când cei doi au învațat tot ce au putut unul de la altul. E foarte bine de știut asta. Și încă e bine să nu uiți cine ești. Niciodată.


marți, 24 septembrie 2013

Viva Mexico!

Since 1810 Mexico is independent. We`ve been in Dolores, a nice city that is about 3 hours from Aguascalientes.

And you know how everything starts: "It was a nice, sunny day. The rain just stopped and nothing made us think that it could start raining again in afternoon, and evening, and night." (Actually it was cloudy, but we thought we a going to be lucky.:D)

After having lunch in Aguascalientes, in a place where some guys with typical mustaches and guitars were singing Mexican music while we were enjoying our meal, we started.

At 9 PM we arrived in Dolores - the city where the father of Independence, Don Miguel Hidalgo, have lived. The place was full of happy people wearing  green&white&red, national hats and other Independence supplies a true Mexican should have for a day like this. Here the first time in my life I saw how people draw on their faces the flags. (it`s chalk guys!! this is happening with people like me who are not really interested in football/ soccer. You can live a life and never to find out about such things.) A 5-years-old boy was marking people with the Mexican flag for a few coins.

No rain - no fun! But we did have fun! We have stayed under some umbrellas and plastic bags for about 2 hours laughing and screaming: Viva Mexico! We tried not to get wet, but it didn`t work :D. At the end we were not even trying to run from the rain.

But it was just the begging. We continued with pozole soup and "crazy water" :D. The host even gave me a pear of socks when she saw that I can not speak any Spanish and doing nothing but walking barefoot around.

It was already morning when we got tired of dancing salsa (note: this country is amazing! here everybody can dance salsa!) and we went to sleep as in the afternoon it was planned one more city to visit - San Miguel, a place where you can feel the history and enjoy a great architecture.

This was my Mexico`s Independence Day:)

Kisses from Ags.*

*and when I say kisses, I mean it! as here this is the way you greet people - strangers, friends, colleagues, teachers, students. Me like it:D  (I wander if in the business world is the same here. It would be nice, and much easier for sales and partnership purposes).



here some great people and me:)






luni, 23 septembrie 2013

Ieri am simțit miros de vospea, așa cum erau primele zile de școală.
Am mai văzut cum păsările zboară în ploaie.
Mi se pare nu știu cum fascinant...



cineva a spus pe facebook că: Говорят, когда человека перестаешь ждать, он возвращается...

sâmbătă, 21 septembrie 2013

This is Mexico baby

A few days ago I have been asked why Mexico and the expectations I have from this trip.

My life experience (all the 100 and one years a have lived :D) and some wise people taught
me that is better not to make any expectations because is not going to work.I have tried to
make myself busy till the last day before I had my plane to Mexico in order not to think at  
all about what is going to happen here.

My trip started with spending one night in the first airport. This kind of places, during the 
nights are the best for meeting people with great stories, watching a movie, or enjoying the
 silence of new the events are going to happen. 

Then - San Francisco. I was singing for the last 2 days before my trip the only song I knew 
about this city... Heeey it`s perfect! It has everything you need for a life, and even a good song
about it. I think this was not our last date ;) ... as it impressed me too much for not going back 
at least for visiting. ( If you are goiiing to San Franciscooo)

I have arrived in Mexico ready to start a new challenge in a country I never ever eeever
thought I could be.

"Casa de las Maravillas" is the place that is going to be called  "home" for the next 2 months.
It`s a house where the trainees from all around the world are going to live. The blue color, the 
bricks and the old stile wardrobe where you can fit even an elephant makes this place to be 
so special... 

I lied to myself. There is one expectation:  I`m going to find (a little bit of) myself.
And you know, I`m almost sure this is going to happen. 

I came here through an AIESEC project to work for The Universidad Tecnologica El Retono.
I`ll tell you more later.

Kisses from Aguascalientes:)

(New up-dates are coming)


Here is my first meeting with AIESEC Aguascalientes. Thank you guys for being so welcoming!



vineri, 20 septembrie 2013

vara mea

 Vara mea vine acum. A început cu câteva zile în urma. Nu-i mare treabă că
m-a întâmpinat cu ploaie, am încredere în ea. Trebuie. E mare probabilitatea
să fie una frumoasă, pentru că e târzie și tare neașteptată.


*Vor urma postări și în limba engleză pentru că face parte din JD-ul meu din
proiectul mexican în care sunt implicată, dar în același timp I`m gonna improve
 my English și o să adun mai multe vizualizări :D și  la sigur o sa adun amintiri
pe blog, chiar dacă uneori o să-mi fie lene. 



miercuri, 18 septembrie 2013

Despre buze, cireșe și ochi triști

Ea este o fată frumoasă. Frumoasă de la natură, dar și pentru că are gijă să se
priveacă des în oglindă.Are părul de culoare aurie, cârlionțat. Este un pic plinuță,
dar asta o face și mai frumoasă. Are obrajii rumeni și buzele mai tot timpul de
culoarea cireșelor văratice.

O să-și aleagă cel mai bun loc în timpul unei petreceri pentru a putea fi admirată
de către toți. Corpul ei este un dans perfect chiar pentru cel mai orb bărbat.

Alege să cionească toate paharele în rând cu ei, pentru a le demonstra cât de
puternică este. Va dansa cu toți și va sta până la sfârșit. Nu va refuza niciodată
pentru că are nevoie de cineva care să-i spună că o iubește în noaptea asta, cu
toate că ambii vor ști că este doar un clișeu. 

Va bea ultimul pahar de tărie pentru fericire. Buzele-i de-un roșu șters deja vor mima
un zambet de femeie puternică și apoi va dispărea - ea, după care și zâmbetul. 

Dimineața va simți mirosul bărbatului pe care nici măcar nu l-a plăcut, iar după câteva
ore petrecute sub apa fierbinte, pentru a distruge orice amintire, își va aprinde o țigară
și va urmări de la geam oamenii din stradă. 

Azi este una dintre zilele în care trebuie să poarte o rochie nouă. O va alege pe cea roșie, de mătase. 






duminică, 8 septembrie 2013

Plouă. O să fie curat în suflet.
Tună și fulgeră frumos.

Cineva spunea că-i este dor de astfel de ploi.

Eu sunt suma tuturor celor pe care i-am întîlnit în viața mea.
Eu sunt un pic de tine.

Oamenii ne învață să vedem lumea așa cum n-am mai vazut-o niciodată.
De fiecare dată e altfel.

Mi-e frică să nu uit ...







sâmbătă, 7 septembrie 2013

de toamnă

Iubesc toamna. Se pare că anul ăsta nu voi avea parte de ea. Iată de ce o iubesc și mai mult și
o savurez cu toată ființa acum și aici.

E a ploaie de vreo câteva zile. Bate vântul și e un fel de răcoare care îți atinge nu știu cum sufletul.
E timpul să te simți erou punând culori pe tine pentru a aduce căldură.

”Acoper-mi inima cu ceva...”

Eu când voi avea casa de pe malul mării, voi sta toată toamna acolo. Voi bea mult ceai verde
 și uneori vin alb, voi urmări fiecare apus și voi zâmbi așa cum fac de fiecare dată când simt
vântul de toamnă.

Mi se pare atât de genial ca după toamnă sa fie iarnă, chiar dacă altfel nici nu putea să fie.
Frumos când lucrurile evidente sunt geniale. :)

Azi cred că visele merită păstrate, chiar și cele mai nebune.
Și nu contează că ieri aveam altă părere. Azi nu-i ieri.









sâmbătă, 24 august 2013

Chiar și oglinda arată alte imagini.
Uneori diferită și atât de străină încât este nevoie de un document pentru identificare.


Salut. Azi am aflat că nu am nevoie de tine în viața mea pentru că îmi aduci aminte de chestii care mă dor. 
Sorry, știu că nu e frumos, dar mă gândeam că azi vreau să fac ceva pentru mine. 
 Tu ai multă putere. O să treci peste asta, știu. Ne vedem atunci când o să-mi fie mai bine. 
Când eram în liceu nu am apucat să fiu chelneriță pentru a strânge bani de buzunar.
Nici la universitate. Am fost alintată.

Straniu. Mintea mea este atât de liberă din cauza chestiilor aproape mecanice pe care trebuie
să le fac acum, încât are timp să răscolească tot felul de amintiri. 
Retrăiesc în gând momente pe care nu cred că mi le-am mai adus aminte vre-odată. 
Descoper că nu sunt un rezumat.

Seara, dacă mergi la vale pe bicicletă cu ochii aproape închiși - simți că zbori. 

***

Și momentele care ni se par dificile acum o să facă cartea noastră cu memorii mai bună...







vineri, 23 august 2013

Despre cultura balcoanelor

Americanii nu prea au o cultură tare puternică, cel puțin așa se zvonește peste tot.
Eu am observat că ei fac punct de atracție turistică din aproape orice.
Trebuie să învățăm de la ei.

Mie îmi plac la nebunie balcoanele lor.

Fiecare trebuie să aibă câte un scaun sau două din alea din lemn, în care să te lași și
să crezi că ăsta-i cel mai bun loc pentru o cafea de dimineață.
Acolo sunt agățate tot felul de plante colorate în viu.
Mai au o mulțime de clopoței de vânt. Îi aud peste tot când adie. Sunetul lor mă duce
 departe, acolo unde nu este nimic în afară de libertate și vânt...

În Portland lumea are gusturi pentru simplu și frumos și asta nu știu cum te face fericit
când mergi pe stradă. În primele săptămâni mă simțeam ca-ntr-un decor de poveste.



Eu când o să am balcon o să pun acolo două hamace și o să te invit la ceai.
Tu o să vii cu un clopoțel de vânt, o sticlă de muscat sau chardonnay și o crizantemă
din alea cu miros de toamnă.

și o să iubim împreună luna și o să fie bine.



miercuri, 21 august 2013

”I love people, white wine and new places...”

Visele ar fi bine să ni le împlinim, iar dacă nu se primește - uitate. 
Inima dacă nu simte ce trebuie ar fi bine de aruncat. 

Oamenii se uită la tine doar dacă tu le cauți privirea. 

duminică, 18 august 2013

sunt momente când vântul de afară te duce la mare,
marea pe care ai cunoscut-o pentru câteva zile, în singurătate.
ea este cea care învață cum să asculți.

m-a regăsit vântul și sentimentul când a-ți fi un pic frigi înseamnă un fel de fericire pierdută pe un mal de mare sălbatic. 

închizi ochii și știi că o să fie așa cum trebuie, chiar dacă azi nu știi cum e asta.







sâmbătă, 10 august 2013

ce alegem

Eu cred că noi ne alegem viața.
Eu chiar tare cred în asta.

Înainte să ne naștem am ales să trăim așa.
Asta nu-i soartă.
Asta-i ceea ce am ales.

Asta nu-i religie. Asta-i ceea ce simt eu fară să vreau.

***

”People are people. They say what they say, they think what they think, and I am the same.”
[Doamna care mi-a  spus asta (azi) , în timp de vorbea avea într-o mână o țigară, iar în alta un cartof prăjit muiat într-un sos de maioneză.]

adică pofig ce gandesc alții. Oricum nu poți schimba, iar chiar dacă poți - de cele mai multe ori nu mai contează.

***

Eu o să închid ochii și o să gândesc că vreau să vad marea. Azi o vreau pe cea din miez de noapte de la Kurortnoe, cu shanson în baruri, miros de vechi în odaie și lună plină care te iubește pentru că ai un pahar de vin în mână la mal de mare...


p.s. aștept tare un răspuns.

vineri, 9 august 2013


Dacă îți alegi un rol într-o relație, atunci tare greu o să fie să te schimbi pe parcurs.
Oamenii se satură de cei care sunt umpluturi în viața lor.
Cât poți mânca plăcinte cu brânză? Îs bune ele, dar la un moment dat vrei cartofi.

Iată de ce trebuie să trăiești.

Mă gandesc că aș vrea să vad unele chestii dintr-o parte, însă dacă totul se face după pricipiul: tot ce se face se face spre bine, atunci poate că nu trebuie de vazut nimic.

O mă consider victimă, așa cum o fac și alții.
Nu-i bine pentru sănătate să te mustre conștiința.

Îmi mai vine un gand:  Oamenii care călătoresc mult nu sunt cei care fug de ceva?

Ieri am văzut un avion. Acolo erau povești. Multe povești adunate într-o cutie care zboară deasupra mea. Sigur cineva de acolo era tare tare fericit.  M-am bucurat un pic pentru acel cineva și am revenit cu gandul la orașul care sărmanul până când rămâne nedescoperit...

joi, 1 august 2013

oameni puternici

oamenii puternici nu vor arăta că sunt așa,
iar cei care arată, înseamnă că au o parte slabă despre care nu vor să afli și îți focusează atenția în altă parte.

Asta-i bine, no problem. Eu o să tac și în cazul în care o să-ți descoper durerea o să mă prefac că nu am vazut nimic, numai să nu-ți bagi piciorul acolo unde mă doare pe mine.

Eu nu cunosc oameni puternici. Mi se pare că ei nu există. Toți suntem muritori de rând.

Cam așa-i și cu fustele? :D


miercuri, 24 iulie 2013

știi, de cele mai multe ori nu-mi mai pasă pentru că cică am uitat.
acum, în acest moment aș urla atât de tare încât să ajung să nu mai simt nimic.

da chiar, nimic.


iaca ce trebuie de făcut:


și atunci când se șterg culorile, băgăm altele mai proaspete. 

ieri mi-am luat claxon și coș pentru bicicletă. 
azi ung sufletul în roșcat și maine voi fi bine, cu bicicletă echipată frumos, culori și atât.






luni, 22 iulie 2013

sunt mar la margine de drum

sunt măr la margine de drum.
ai trecut pe lângă mine fără să te observ
pentru că mă gândeam la cât de obosită sunt să fiu măr.
am trecut pe lângă tine fără să mă observi
pentru că erai obosit de gânduri despre cevauri pe care nu m-ai lăsat să le-nțeleg.

sunt, sau nu...
voi fi, sau poate nici măcar nu voi fi.

la margine de drum se întâmplă multe.
pe acolo trec oameni.
oameni cu vise, sau fără, sau distruse.
e vânt, praf și soare.

acolo totul poate fi posibil și imposibil.

fiecare are o margine de drum la care se oprește pentru a urmări lumea cum trece.
lume care nu-i prea pasă de tine, sau cea care s-a oprit și ea să te privească.


azi nu-i pasă. azi nu mă doare pentru că nici mi-e nu-mi pasă.
mâine o să fie diferit.




sâmbătă, 20 iulie 2013

Tudor Chirilă despre povești





Să povestim.
Să povestim scurt. 
Să povestim pentru ca lumea să ne accepte și înțeleagă, iar dacă nu o va face o să putem pleca în liniște. 


Ce se întâmplă cu cei care nu pot povesti cu curaj, creativitate și sinteză?
Ce ar fi să devenim uneori și copiii care ascultă poveștile? Așa cum o făceam atunci când eram mici. În fiecare seară aceeși poveste și niciodată nu se săturam de ea. Azi obosim repede.








vineri, 19 iulie 2013

oglinzi

- Ce ai dori să vezi în oglindă?
- Adevărul.

Cel care a fost construit de către mine, cu minte și suflet. 
Altul? Dacă-i altul atunci poți să ți-l iai. Nu că-ar fi rău, doar că străin este ... 

Totu e bine până un ajungi la una dintre extreme. 
Da extremele sunt două, sau mai multe? 


joi, 18 iulie 2013

un secret


Care este secretul meu? Nu-i. Este ceva acolo despre care nu aș vorbi
pentru a nu te plictisi (cum o fac și eu uneori uscultându-mă).
În rest sunt bine - fără secrete.  Poate doar niște ganduri fug pe undeva,
iar câteodată devin atât de fără sens încât nici nu ai dori să le afli...

Secretele apar din cauza fricilor. Toți suntem niște fricoși: eu, tu, el, ea... toți...

Tu cum?


miercuri, 17 iulie 2013

frânturi de libertăți



Nu există libertate!!  Există încercări disperate de a fugi și de a te anina de altceva care va fi noua dependență până dispari pentru a nu știu câta oară în căutarea noii ”libertăți”.

Ba nu, există. E atunci când stai pe spate în apă și vezi cerul și păsări și înțelegi că nu poți sta la infinit în apă, dar decizi să uiți despre asta... și zâmbești, iar uneori râzi în hohote pentru că e perfect de bine să realizezi că ești liber acum, în acest moment.

Mai sunt ele și de alte feluri, doar că ni le amintim abia după ce au trecut...

(poza dintr-o stație de metrou în Vancouver)

luni, 15 iulie 2013

azi a trecut ziua foarte bine. am mâncat piersică fără să las pete pe haină.
tu ai învăţat deja, ştiu. eu - azi, pentru că totul este la timpul său şi fiecare dintre noi are alţi timpi.


uneori sunt greşeli din care nu trebuie să învăţăm nimic pentru că riscăm să nu mai avem curajul de a savura.
poate-i mai bine să plângi de fiecare dată după ce eşti fericit, dacât să nu plângi.

aici oamenii nu zâmbesc pentru că e oraş mare. în oraşe mari oamenii nu au timp pentru prostii, dar cu siguranţă îţi vor răspunde, iar dacă nu - înseamnă că prea trişti sunt ...


(Vancouver, Canada)

duminică, 7 iulie 2013

ieri

sometimes you stop and realize everything would have been so different.
and then you start moving again. 
it`s a must.


[don`t think too much when you remember the things that should be forgotten]

luni, 1 iulie 2013

taci

Ar fi bine să fii sincer în momente potrivite.
În zadar împarți sincerități când lumea nu este pregătită. 

Cineva ar dori să te asculte, dar nu azi. 
Taci. Azi este rândul altcuiva să vorbească.

Despre cum este să simți că nu simți nimic. 
Despre nimic. 

Taci, chiar dacă tace. 
Liniștea nu înseamnă numaidecât lipsă de comunicare. 






joi, 27 iunie 2013

A te cunoaște înseamnă să începi prin a uita cine ești... 
asta a spus Paulo Coelho în ”Zahir”. 

Pentru că amintirile ne țin legați de trecut, de ceea ce am fost. 

În carte se mai spune că pentru a uita cine ești trebuie să-ți spui de multe ori istoria vieții tale. De tare tare multe ori. 

Eu o singură dată am povestit. Acum cred că aș adauga mai multe detalii și peste multe alte încercări voi ajunge să spun într-adevăr ceea ce mi-am dorit din prima...


Cărțile nu pot fi bune sau rele. Ele pur și simplu sunt citite în momente potrivite sau nepotrivite. 


miercuri, 19 iunie 2013

The Zahir - despre cum apare religia


When I was fifteen, I was desperate to find out about sex. But it was a sin, it was 
forbidden. I couldn’t understand why it was a sin, could you? Can you tell me why all 
religions, all over the world, even the most primitive of religions and cultures, consider 
that sex is something that should be forbidden?” 
“How did we get onto this subject? All right, why is sex something to be forbidden?” 
“Because of food.” 
“Food?” 
“Thousands of years ago, tribes were constantly on the move; men could make love with 
as many women as they wanted and, of course, have children by them. However, the 
larger the tribe, the greater chance there was of it disappearing. Tribes fought among 
themselves for food, killing first the children and then the women, because they were
 the weakest. Only the strongest survived, but they were all men. And without women, men 
cannot continue to perpetuate the species. 
“Then someone, seeing what was happening in a neighboring tribe, decided to avoid the
same thing happening in his. He invented a story according to which the gods forbade 
men to make love indiscriminately with any of the women in a tribe. They could only 
make love with one or, at most, two. Some men were impotent, some women were 
sterile, some members of the tribe, for perfectly natural reasons, thus had no children at 
all, but no one was allowed to change partners. 
“They all believed the story because the person who told it to them was speaking in the 
name of the gods. He must have been different in some way: he perhaps had a deformity, 
an illness that caused convulsions, or some special gift, something, at any rate, that 
marked him out from the others, because that is how the first leaders emerged. In a few 
years, the tribe grew stronger, with just the right number of men needed to feed everyone, 
with enough women capable of reproducing and enough children to replace the hunters 
and reproducers. Do you know what gives a woman most pleasure within marriage?” 
“Sex.” 
“No, making food. Watching her man eat. That is a woman’s moment of glory, because 
she spends all day thinking about supper. And the reason must lie in that story hidden in 
the past—in hunger, the threat of extinction, and the path to survival.”

                                                                    ”The Zahir”, Paulo Coelho

marți, 18 iunie 2013

Cică a spus că dacă ar fi om, ar iubi ...

A spus că i-ar plăcea să doarmă pe malul mării doar o singură dată.
Și că dacă va fi om, atunci va fi bine.








vineri, 14 iunie 2013

despre cum învățăm

Vrei să vorbim?

Despre cei care ne-au învățat cum să tăcem timp de 12 ani în cazul în care nu gândim ca ei?
Cei cărora nu le pasă de altceva decât materia pe care o predau. Că dacă ești prost la ei, atunci ești prost peste tot.
Sau poate cei care cunosc toate detaliile vieților personale ale elevilor și îi discută nu pentru a găsi soluții să-i ajute, ci doar așa, pentru a se distra.
Cei care se interesează de profesia părinților și cât de des trec aceștia pe la școală, de parcă asta adaugă cunoștințe elevului?
Sau cei care cheltuie banii pentru ”reparație” în altă parte și o spun direct, atât de direct încât nu-ți vine să crezi ce auzi și taci. Toți tac.

Îmi pare rău că eram copil cuminte și ascultam de ei.

Am vazut recent, în Moldova un profesor care nu e din Moldova și asta se vede.
Atitudinea contează!

Scuze pentru cei care și-au pierdut sănătatea lucrând prin licee și au dat peste mine, o nesimțită care scrie despre asta.
Sunt și profi buni. Eu am avut norocul să întâlnesc 1 la liceu și vre-o 3-4 la facultate.

Eu o să cresc mare și o să mă alătur celor care vor să schimbe naibii tot ce înseamnă a învăța la noi.

p.s. eu dacă scriu un pic, poate dau niște figuri de stil la unii profi, să văd dacă vor înțelege mesajul pe care vreau să-l transmit:D

(Cred că articolele de pe net referitor la BAC mi-au trezit amintiri.)




joi, 13 iunie 2013

Amintirile asta-i ceva tare interesant.
Trebuie de făcut cercetări.


Totul ăsta este ca o problemă din alea în care nu se ajung unele date necesare pentru a găsi răspunsul.
Te vei opri atunci când vei obosi să dai cu nasul în bară crezând că ai aflat rezolvarea.
Cred că atunci o să începi și să trăiești.

sau nu.


Copiii și bătrânii în orice țară sunt la fel. Ce se întâmplă cu ceilalți?

luni, 10 iunie 2013

Au intrat toți tăcuți în odaia cu pereți albi și plini de lumină.
Mult mai tarziu au colorat unul, dar în zadar (cred).

Erau atât de diferiți încât preferau să tacă pentru a nu face mai evident evidentul.
Erau mulți și singuri, triști și câteodată ocupați cu nu știu ce pe acolo.


Cum arată oamenii adevărați?
Uneori parcă mă consider adevărată, alteori nu, iar alteori nu consider nimic.

Mă gândesc, că trece nu știu cum timpul ăsta fără rușine și nici măcar nu are de gând să mă-ntrebe dacă se poate. E al meu, ori eu nu mai înțeleg nimic?!


marți, 4 iunie 2013






iaca cum:
[xaxa! вся это жизни такой прикол]






Deschidem caiete și mâzgâlim ceva, după care înțelegem că nu azi.
Azi nu se merită de spus ce simți pentru că e prea pripit, sau poate că asta-i dispoziția norilor de afară, sau soarele de ieri îl eclipsează pe cel de azi.

Și vei închide caietul cu o mulțime de mâzgâlituri nefinisate.
Și acesta va aștepta în zadar să descrii acolo soarele.
Tu nu o vei face pentru că în acele momente nu ai chef. Asta-i o istorie care va rămâne nescrisă.

Azi pe undeva pe afară era bine...

O să zbor.


joi, 30 mai 2013

Viața însemnă nimic.
și tot ea înseamnă totul.
Important e să știi în ce moment să te gândești la ea.

nu ne prea diferențiem noi unul de altul. toți trecem prin aceleași etape în orice tip de moment - depresiv/de fericire/ de schimbare a mediului/ de dragoste/ de orice.

Diferit este cum arătăm lumii ce simțim.



marți, 28 mai 2013

Contextul nu schimbă omul peste noapte.
Și astea tot scuze o fi.

Iar el a schimbat atât de multe contexte și tot nimic nu a înțeles.
Poate pentru a găsi motive de ce să fugă din nou?

Dă mai bine să privim cerul. E plin de nori și parcă atât de aproape.
Să ne înecăm în el!

miercuri, 22 mai 2013

oameni care trezesc (5)

Cel care caută liniște nu o va găsi până nu se oprește.
Oamenii sunt străini până când nu te oprești să-i privești.
Lumea se învârte haotic și fără sens până când nu-i oferi atenție.

Primul pas pentru a începe este să te oprești.

Transportul public este locul perfect în care te poți simți singur în mijlocul mulțimii.
Azi suntem ocupați cu ecrane de toate mărimile.
Pe cât de necomunicabili suntem, mă miră faptul că există cineva în ecrane cu care chiar vorbim.

Ea - trecută de 50 de ani, singură printre toți cei cărora nu le pasă.
Avea în mâini un buchet de capsule verzi de maci.
Culoarea roz al hârtiei în care erau înfășurați și verdele proaspăt al ”florilor” părea să fie scoase dintr-o altă lume și așezate cu grijă într-un tranvai, într-o zi de marți, pentru a trezi pe cineva.

***
A coborât și s-a pornit prin ploaia măruntă spre apartamentul în care trăiește ultimii 20 de ani.
A deschis ferestrele pentru a lăsa aerul proastăt să intre în casă , a scos din dulap vaza pe care o păstra pentru momente și flori speciale și a pus-o cu tot cu maci pe masa de la balcon.

A luat cana cu ceai fierbinte, pătura groasă și s-a lăsat îngândurată în hamac.
Se auzea doar ploaia și clopoțeii de vânt. S-a oprit.

luni, 20 mai 2013

Cred  că fericire înseamnă să bei vin din ardei dulce pe malul mării atunci când te oprești să înțelegi ce simți ... și când păstrezi unele cântece doar pentru tine...

(once)

am ales, iar a alege înseamnă a decide...

vineri, 17 mai 2013

Pacificul

Am văzut Pacificul.

Când eram mică ne duceam cu familia la Balabanovka, un loc uitat de lume, dar care pentru mine înseamnă adevărata mare. Mergeam în autobusul plin de praf, pe o căldură greu de suportat și drumuri care nu te mai lăsau să adormi liniștit. Momentul pe care îl așteptam toți era atunci la orizont apărea ceva care semăna să fie cerul, doar că nu era el.
Mă voi întoarce pentru că marea e acolo unde o simți.

Azi am văzut Pacificul. Liniștit și nu prea. Frumos. Al tuturor și al nimănui.

Pescarii sunt personaje romantice care povestesc despre cum să iubești șă să fii fidel apelor mari. Au ochii liniștiți și frunți îngândurate.

Mergea prin apă în cizme de cauciuc și privea cum niște copii amețiți de atâta libertate alergau cu picioarele goale și hainele ude prin valurile pe care doar el le poate înțelege.

Păsările sunt libere acolo unde se aude liniște și multă multă apă ...






miercuri, 15 mai 2013

mușchi echilibrați

Imagini șterse, parcă din trecut, din vise, sau din viitor, sau poate din amintirele celor care povestesc...
Nu înțeleg ce înseamnă echilibru.
Era ușor să stai pe bârnă la orele de sport - mai puțin dureroase păreau căderile. Să mulțumim cred că ministerului care încearcă să ne învețe carte. Datorită oamenilor de acolo bârna era aproape de pământ. Și ce are oare ministerul cu toată treaba asta? 

Apropo, când încerci să-ți ții echilibrul, mușchii corpului se încordează sau sunt relaxați?
Cred că la fiecare este diferit... (trist pe alocuri)

marți, 14 mai 2013

oameni puternici

Some people think that to be strong is to never feel pain.
In reality, the strongest people are the ones who feel it, understand it, and accept it.
 (autor: facebook-ul)

 hai să învățăm toți, pentru că aici cei puternici tac și uită totul, iar odată cu asta și cine sunt.

sâmbătă, 11 mai 2013

Echilibru

Să fii îndeajuns de ocupat pentru a simți că trăiești.
A avea destul timp liber pentru a te gândi de ce trăiești.

Echilibrul fuge de noi și uneori ne lasă să-l vedem după colț pentru a se asigura că-l urmăm.
(Nu pot înțelege dacă face asta pentru binele nostru, sau se amuză doar.)


joi, 9 mai 2013

Decor

 Nu am ce spune și de fiecare dată gândesc că aste este pentru totdeauna.

O să mă-nvăț să tac.
Am uitat unde m-am pornit și încotro vreau să ajung.
Am uitat cine sunt.
Sunt de fiecare dată ceea ce-ți trebuie. Uneori totul, alteori nimic.

Sunt cineva care o să-ți zâmbeacă pentru că de asta ai nevoie.
Sunt cineva pe care vei uita mâine, atunci când voi căuta mută o privire.
Mută.

Asta sunt eu și tu și noi toți.


joi, 2 mai 2013

dimineața începe acolo unde apare soarele

Și ce se întâmplă dacă în realitatea ta eu nu mai exist și tu ai dispărut dintr-a mea?never mind

Afară e soare și e aproape vară, iar lecția despre prezent, trecut și viitor tot așteaptă să fie învățată. 
Pentru că dacă aparatul care ne spune cu ce se ocupă inima sugerează cu disperare ca linia dreaptă asta nu este de bine, atunci propun să-l ascultăm...

Dimineața  începe acolo unde apare soarele...  



miercuri, 1 mai 2013

Nu pot înțelege dacă mă amuză, mă uimesc, sau invidiez oamenii care își autoproclamă roluri și funcții.
Curajoși sunt.
Etapa I - Încep să spună cine sunt, chiar dacă nu este chiar atât de adevărat.
Etapa II - Mulțimea îi crede și îi mai și ajută să devină ceea ce au spus din start că sunt.

Cred că îi invidiez.
Apropo, mă autoproclam prințesa merilor în floare și a tuturor apusurilor pe mal de mare.

p.s. Moldova este mai bună cel puțin prin faptul că nu are publicitate pe youtube. Mă simt violată de fiecare dată când printre cântece din playlistul meu apare câte un mesaj care mă trezește.



marți, 30 aprilie 2013

Notițele sunt bune pentru a nu uita ce trebuie să faci. 
Tot ele ne aduc aminte cine suntem.

Prea rătăciți alergăm, chiar dacă uneori alene.
Am uitat. 

Sunt gesturi, emoții și nimicuri pe care nu le simți decât atunci când ele dispar. 
Păcat este că tot neobservate vor fi când revin în cotidian.

Despre vieți care există după regula ”o singură dată...”
Adevărat? Și dacă da, atunci nu știu dacă este de bine sau nu. 

 


miercuri, 24 aprilie 2013

Momente când muzica e dată tare în căști pentru ca să ajungă creier înaintea gândurilor.
Nu pentru că acestea ar fi bune sau rele, ci pentru că nu ai chef de ele acum.
Mai ales dacă e muzca de demult, ancorată cu nimic special, doar niște umbre vagi și multă lumină.

Și afară e soare și bine, iar discuțiile nocturne pot fi de-un gust amaro-dulce pentru că încearcă a fi sincere.



vineri, 19 aprilie 2013

Nebunului lasă-i coroana


Când eşti un rege trist
Cu mii de comori
Şi-n sala cu oglinzi
Sufletu-i diform
Coroana ta de gânduri
Atârna greu
Şi adevărul umbla
Deghizat mereu
Copilul care aleargă către mare
Măcar o dată-n viaţă să mai fii.

Nebunului lasă-i comoara... 



joi, 18 aprilie 2013

vieți cu figuri de stil

”iarna este ca un frigider”
Comparația este cea mai cumplită figură de stil și cel mai dramatic stil de viață.
Nu vreau  să am ochii ca niște stele și nici viață ca a nu-știu-cui.
Prin metoda excluderii există posibilitatea să ajungem la adevăruri...
Ar fi bine de umplut mintea cu utiluri.


Dac-aș putea, aș fi  ca pasărea ceea care nu se mai satură de vânt în diminețile cu rouă.
Cred că am fost pasăre data trecută și am ales să fiu om pentru că mi se păruse că acesta este liber...


miercuri, 17 aprilie 2013

ancore despre o iarnă


Aici se cântă despre multă zăpadă, scrânciobe care se desprind de pământ nu pentru a reveni în același loc, dar pentru a te duce acolo de unde se vede mult alb, iar spre seara apare miros de poveste. Asta este despre un fel de zbor, despre familie și vacantă. 
Aici se cântă despe cum poate să ningă frumos și cum este să-ți fie cald chiar dacă ai mănușile ude și pline de zăpadă.
Oboseală plăcută. miros de lemn și fum care iese alene din hogeag.

Ancore. Cred că ele ne fac să nu uităm cine suntem... 


duminică, 14 aprilie 2013

despre oameni și suflete

Se pare că în primii ani din viața unui om se decid multe. Fiecare copil are o traumă peste care nu va putea trece niciodată și în mare parte o să fie din cauza că nici măcar nu știe că o are. Interesant ar fi dacă înainte de moarte să ni se spună de ce (de exemplu) ne-a fost tot timpul frică de a vorbi în public, sau de înălțime, apă, sau multe alte frici care pot fi și mai grave decât cele enumerate aici. Este ca și cum te-ar durea un picior pentru că ai un spin în talpă și să crezi că așa trebuie pentru că aste este personalitatea ta.

Nu prea știu unde este limita dintre personalitate și alte greșeli ale sorții noastre. Știu că dacă nu scot spinul, nu va dispărea durerea. Este posibil să o accept, dar o să încerc din ce în ce mai puțin să calc cu piciorul care mă doare. 

Mi-e frică să mă gândesc cât de bine ar fi dacă fiecare boală de suflet ar fi tratată la timp. Cred că lumea ar fi diferită, mai ales pentru că traumele sunt provocate tot de oameni ale căror suflete au rămas nelecuite. 

Și acum ce facem? Nu știu. Propun să ne așezăm jos de fiecare dată când rănim pe cineva, înclusiv pe noi, chiar și dacă o facem în mintea noastră. Cred că o să fie nevoie de multe ”De ce-uri” până ajungem la adevăratul răspuns, dar merită să încercăm.

Fiecare are propriile schelete în dulap. Majoritatea încearcă să le ascundă pentru că prima lecție pe care am înățat-o de mici este să nu arătăm oamenilor arma cu care ne pot omorî. Nu știu dacă aste este bine sau nu. Poate să însemne că nu lași oamenii să te cunoască, sau poate că, în loc să te lupți - te ascunzi?

Ce se întâmplă în cazul în care ascunzi totul atât de departe în suflet, încât singur nu mai știi cine ești?

Țin minte un coleg care-mi spunea că vine la ore nu pentru că vrea, ci pentru că nu poate sta singur cu sine mai mult de 30 de minute. Mi se pare că asta înseamnă să nu vrei să-ți asculți gândurile. Toți câteodată devenim așa, cred...


joi, 11 aprilie 2013

Pasărea, oricât de nefericită ar fi, nu-și va cânta nefericirea...
Ea știe mai bine decât noi ce doresc oamenii să asculte.
Ei vor să se regăsească chiar și în sunet de pădure cu glas de pasăre.

Interesant cum se schimbă nimic în jur, decât niște gânduri care fug amețite fără să vrea să recunoască că nu au sens. Sau cineva nu vrea să recunoască că ele au.

marți, 2 aprilie 2013

Atunci când câștigi - pierzi.
Azi cineva a pierdut pentru că a câștigat. Fiecare are dreptul să decidă. Iată de ce sunt oameni care înțeleg din priviri când trebuie să se oprească și o fac, iar alții nu. 
Oamenii sunt diferiți. Asta e bine. Echilibrul este diferit. Asta tot e bine.
Unii învață din experiență, alții nu.

Puterea înseamnă lucruri diferite pentru fiecare dintre noi. Unii luptă cu alte persoane, alții singuri cu ei. Cei din a doua categorie mi se par mai puternici...
Bine că există timp.

luni, 1 aprilie 2013

What Dreams May Come


”Good people go to hell because they
 can never forgive themselves...”

”What dreams may come...”


”Thought is real. Physical is the illusion. Ironic, huh?”


”- Where is God in all of this?
- He's up there somewhere looking down on us, wondering why we can't hear Him. Ya think?”


”I like that I'm not winning; It means
 your not cheating. I just wanna play until I do.”
                                                         

”Sometimes when you win, you lose...”


”What's true in our minds is true,
 whether some people know it or not...”


” They say we live in our minds anyway. Having you with me like this keeps me happy. why do i believe you can hear me? Why do i think you can see this? ”


” -So what is the me?
 - My brain I suppose. 
 - Your brain ? Your brain is a body part. Like your fingernail or your heart. Why is that the part that's you?
 - Because I have sort of a voice in my head, the part of me that thinks, that feels, that is aware that I exist at all. 
- So if you're aware you exist, then you do. That's why you're still here”. 


”Everybody's hell is different. It's not all fire and pain. The real hell is your life gone wrong.”


"They say we live in our minds anyways...”



duminică, 31 martie 2013


”Все на свете из пластмассы
И вокруг пластмассовая жизнь...”



asta nu tot timpul. Dacă te trezești dimineața și viața azi este mai grea decât ieri chiar dacă nimic nu s-a schimbat, înseamnă că ai visat rău sau ai dormit prost. Și cât de des se schimbă mai nimic decât punctul din care o privești sau dispoziția.

să ne mai amintim de castelele din pietre în mare...

sâmbătă, 30 martie 2013

Eu - Gogoașă, sau ce înseamnă Bean Bag


      Povestea începe cred că în 2009, iarna, la un New Year Party, când devin actriță cu literă mare. De fapt rolul era mare, adică rotund. Eram Gogoașă. La grădiniță am învățat că, Gogoașa este galbenă și rotundă. Cam așa trebuia să arăt și eu, iar asta m-a făcut să cunosc bean bag-ul și cum se face acesta.

     Because a început cu aproape jumătate de an în urmă. Mie îmi umple viața de culoare, plăcere, și entuziasm. De mică știam că odaia perfectă pentru mine are o mulțime de perne de diferite culori și mărimi. Asta facem azi și ne place:)

      Cred că cel mai fericit moment din acest an a fost atunci când am văzut peste 20 de saci Because într-o odaie și fratele meu adormind pe ei după o zi plină de planificări și emoții. Apropo, el este cel care poate  face ca o idee să devină realitate. 

                                          Pentru mine Because este despre vise, culori și oameni...

     Pentru a găsi saci moi, bean bag, fotolii puf sau fotolii sac, sau spune-le cum vrei, pentru că sunt la fel de moi, vezi aici:


 Nu știu dacă este un mesaj comercial. Este mai mult unul despre vise, culori și ceva moale...

P.S. da, am fost Gogoașă și m-am simțit vedetă:)