____________________________________It`s exactly what you think it is.

vineri, 30 noiembrie 2012

Forrest Gump

Dear God, make me a bird. So I could fly far. Far far away from here. 

My momma always said, "Life was like a box of chocolates. You never know what you're gonna get."

Mama always said, dying was a part of life. I sure wish it wasn't.

Mama says they was magic shoes. They could take me anywhere. 


-Do you think I could fly off this bridge, Forrest? 
-What do you mean, Jenny? 
- Nothing. 

Stupid is as stupid does.

Sometimes, I guess there just aren't enough rocks. 


Hello. My name's Forrest, Forrest Gump. You want a chocolate? 


-Do you ever dream, Forrest, about who you're gonna be? 
-Who I'm gonna be? 
-Yeah. 
-Aren't-aren't I going to be me? 


-Can I have a ride? 
-Where are you going? 
- I don't care. 

Why are you so good to me? 

- You're my girl! 
- I'll always be your girl. 

Me and Jenny goes together like peas and carrots.









joi, 29 noiembrie 2012

Muzică în vânt

Lucrurile au locul lor pentru că de acolo se văd mai bine. 
Dacă ceva nu-i chiar frumos, înseamnă că ar fi bine de aprins altă lumină. 

Clopoţeii cu care vântul cântă sunt făcuţi pentru a fi atârnaţi într-un copac, pe malul mării pentru a arăta lumii ce înseamnă libertate. Ei mai pot sta afară, lângă fereastră, pentru a-ţi legăna visele noaptea. 

***

Câteodată nu-mi vine să cred  ce oameni frumoşi există. 
Şi câteodată mă bucur că ei nu ştiu cât sunt de frumoşi, pentru că aşa parcă sunt mai adevăraţi. 

p.s. un mare mulţumesc celui care a inventat muzica

miercuri, 28 noiembrie 2012

    oare ochii pot schimba suflete?
                                                                  

marți, 27 noiembrie 2012

azi sunt mesteacan




E toamnă târzie şi sunt mesteacăn.

Noiembrie dezbracă până la suflet.Te lasă gol în mijlocul lumii.
Gol erai tot timpul, însă abia acum ai simţit cu adevărat.
Multele priviri îţi zgârâie cu indiferenţă suflarea.
Nu le pasă pentru că fiecare se gândeşte la goliciunea sa şi nu are timp pentru a ta, aşa cum nici tu nu ai timp pentru alte goliciuni.

Apoi aruncăm peste noi un voal de-un fel de bucurie (care nici măcar nu ştim dacă e prefăcută sau nu) şi păşim în scenă, cu capul sus şi privirea aproape vie.

Sfârşiturile sunt frumoase pentru că ele promit noi începuturi, mai ales sfârşiturile de toamnă...
Curând va ninge peste goliciunea mea, a ta  şi-a tuturor.



sâmbătă, 24 noiembrie 2012

scrisori de iarnă

O să-ţi scriu o scrisoare.
Probabil că nu o vei citi niciodată, de altfel ca şi acestă postare.
O să-ţi mulţumesc pentru lucruri despre care nici măcar nu ştii că le-ai făcut.
Şi încă o să-ţi spun că într-o zi te voi invita la un ceai.

Mă gândeam că sunt oameni pe care nu trebuie să-i pierdem, chiar dacă încă nu ştim de ce şi chiar dacă nu ştim dacă ei vor sau nu să ne piardă.

Apropo, la mine vine iarna.


marți, 20 noiembrie 2012

Ştii, 
în ultimul timp am început să mă trezesesc cam des. 
Cred că asta e bine. Adică e bine pe termen lung şi rău pe termen scurt. 
Şi aici fraza traieşte cu prezentul nu merge.

Mă trezesc cu "офигеть!"
Apoi adorm...

duminică, 18 noiembrie 2012


Cred că-i bine să spui oamenilor ce nu-ţi place, iar ei decid să schimbe asta sau nu.
Da nu-i "plastic" oare?

O să revin şi nu vei şti nimic.
Şi aproape nimic nu se va schimba...

Ce vreau? Mănuşi, că-mi îngheaţă mâinile.
cuprind)




miercuri, 14 noiembrie 2012

oameni care trezesc (4)

Avea ochii de culoarea mării, un albasru -azuriu de care nu am mai văzut până atunci.
Cred că așa ar trebui să arate ochii în care ai vrea să te pierzi.

Mai avea buzunarele pline cu bomboane și le dădea atunci când te așteptai mai puțin.
Și încă avea un mod aparte de a râde care poate molipsi pe oricine.

Nota multe și de toate și-i plăcea să vorbească cu oamenii și despre oameni, dar niciodată despre el.

El a spus că are ochi ca ochii.
Nu, el are ochi ca marea...



Sunt oameni care trezesc pentru că sunt simpli și diferiți...
Ei mai trezesc pentru că sunt cei în care (ai vrea să) te regăsești.






luni, 12 noiembrie 2012

Azi vreau să știu ce gândesc oamenii.
Vreau să înțeleg fiecare mișcare și privire și încă vreau să văd acțiunile care se petrec la ei în cap și cum frica îi oprește să se miște din loc.

Mi-e frică că nu le voi putea înțelege gândurile. Eu mă aud în fiecare zi, dar uneori nu ajută.
Vreau să ascult și să-mi văd de drum.

____

Era culcată în mijlocul drumului, plină de praf, în poziția  fătului din burta mamei.
Cred că încerca să devină copilul care începe totul din nou.
Frumoasă, cu ochi buni, dar pierduți.
Vânt de toamnă, soare și ceață.
În alte circumstanțe posibil să-i fi plăcut timpul de afară.
Dar azi - nu.
Privirea-i era uneori acolo unde cineva o cuprindea și-i mângâia pletele, după care surâdea trist, revenea și închidea ochii.

 Fiecare stă acolo unde vrea.




sâmbătă, 10 noiembrie 2012

şoapte

Recapitulări inutile.
Istorii uzate.
Poveşti învelite în aceleaşi culori, doar nuanţe un pic diferite.
Toate toamnele sunt atât de speciale şi diferite, încât ajung să fie la fel.
Totul este special şi banal.
Legată cu un elastic de mijloc.

Azi iubesc timpul. El ştie adevărul.  
Mâine n-o să-l iubesc dintr-un cu totul alt motiv. 
Aşa suntem noi ...

Mă gândesc că ţi-ar prinde bine o fiţuică.

Doar că aş fi avut nevoie de încă puţin timp şi câteva cuvinte.

joi, 8 noiembrie 2012

”Ştii de ce am facut asta? Pentru ca să nu regret mai târziu.”
Valuri în vânt.
Mâini şi ochi buni.
Faruri.


Am visat cum urcam munţi.
Mi-ai şoptit.
O să mă cauţi.


Cărţile sunt bune dacă le citeşti la momentul potrivit.
Identitati frumoase conturate alături de oameni speciali...


http://www.youtube.com/watch?v=4L_DQKCDgeM

p.s. viaţa e mai uşoară fără plastic. 

mulţumesc, chiar dacă o să uiţi...