____________________________________It`s exactly what you think it is.

luni, 23 iulie 2012

bluebird


"-Îi este dat să fie fericită.
-De unde ştii?
-Priveşte-o şi vei înţelege.
-Da..."

A promis, iar asta a liniştit-o pentru puţin.
Cine îţi asumă responsabilitatea să spună lucruri pe care nu le ştie?
Toţi.


"Somewhere over the rainbow bluebirds fly..."
(maybe)

miercuri, 18 iulie 2012

nisip pe gene

Îmi place mintea omului. E pur şi simplu genială.
Te macină ceva de simţi fluturi amari în tot corpul şi palme-s umezite.
Uiţi de ce, dar senzaţia rămâne.
Încerci să-ţi aduce aminte cauza, şi-ţi dai seama cât de puţin contează.
Dacă ai trăit o clipă fără asta, atunci are sens să mai uiţi încă un pic.
Ridici privirea şi vezi un albastru care te face să zbori.
(Noi putem, doar dacă învăţăm să ne dezlipim de pământ.
Încă puţin şi plec,ar trebui sufletul descărcat - să fie mai uşor. )

Cineva spus că nu iubeşte ancorele.
Azi datorită lor am simţit casa de la ţară în care am mai fost cu 4 ani în urmă. Am mai simţit bătaia vântului din maşină şi senzaţia de libertate de sătămîna trecută.Aşa poţi avea alături de tine pe cei de care ai nevoie.

Am inventat un joc nou - răscolesc în amintiri fiecare ancoră ascunsă pe străzile pustii de vară.

Bătaia vântului chiar aduce aminte de mare. Îmi simt genele pline de nisip uneori.


marți, 17 iulie 2012

oameni care trezesc (1)

Oamenii frumoși sunt cei care te trezesc.
Era așezat la stația de troleibuz pe un scaun. Nimic interesant până în momentul
când am întors încă o dată capul. Era un scaun pe care îl avem deobicei acasă, sau
de fapt am avut prin anii 90 - din lemn, cu spetează rotunjită..

Mă întrebam dacă e fericit să stea singur, în semi-întuneric la stație așezat pe scaunul adus de undeva. Mă mai întrebam dacă știe că pentru câteva minute a trezit un om.
Și-mi era interesant dacă i-ar plăcea să fie vopsit în albastru.


luni, 9 iulie 2012

Da ce faci dacă te pierzi?
Propun să faci o pauză şi să inspiri adânc.

Azi a plouat cu soare cald afară.
Aici - nu-s sigură...

Vara începe să se ancoreze cu imaginea unui anotimp lipicios şi obositor.
Dispare mirosul de libertate şi picul de nebunie de demult.
Nu-i nik. mâine reancorăm, şi poimâine tot...

p.s am fost fluture în mijlocul mării, iar luna-mi arăta cărarea. asta acolo unde timpul nu există.




joi, 5 iulie 2012

28/1

"Doctorul nu se supără pe bolnav" - ajuta când erai mic să închizi gura celor cu care nu puteai "comunica eficient".

Azi cam tot aşa: Nu te superi pe omul care idee nu are de comunicare fără cuvinte murdare si argumente fără sens. El pur şi simplu nu a avut noroc.
Asta-i metoda de apărare pe care o cunoaşte.


Dacă nu ai unde fugi - uite-te-n sus. Acolo-s mai multe culori decât crezi. E libertate în mijlocu lumii.