____________________________________It`s exactly what you think it is.

miercuri, 25 aprilie 2012

Cărăbuş d`avril


Cred că în viaţa trecută am fost om, un om bun dacă acum sunt aici.
Cineva mi-a spus că-s roşcat. Da, sunt. E culoare mea preferată încă de data trecută.

Azi e zi importantă pentru mine - voi zbura peste un lan de grâu.E vrede încă. Nu ştiu dacă-l voi vedea în altă culoare, dar important e că-l văd proaspăt.

M-am scăldat în rouă la răsărit de soare. Roua e dulce, azi am aflat. E dulce de la grâu, sau pentru că aşa-i ea?
Azi un copil a aflat că sunt un cărăbuş de mai. El cu mirare a constatat că-i aprilie şi deci, nu poate fi adevarat. Eu? Eu zbor pentru că e soare şi e mult verde, nu pentru că-i aprilie sau mai.

Îmi place sunetul pe care-l fac atunci când îmi ating aripile de iarbă. Asta gâdilă - asta înseamnă fericire. Fericire mai înseamnă să fii cărăbuş, să trăieşti o singură primăvară, dar în fiecare zi să te trezeşti şi să adormi împreună cu soarele.





Maine voi zbura peste o livadă de meri...

miercuri, 11 aprilie 2012

Oboseşti.
Dormi.
Te aduni.
Alungi.
Uiţi.
Schimbi.
Nu schimbi.
Te saturi să oboseşti.
Uiţi să te saturi.
Zâmbeşti.

Oboseală expirată...

duminică, 1 aprilie 2012

copii

Oamenii se nasc şi devin copii. Acolo zilele sunt lungi cât o viaţă - ca fluturele. O mulţime de lucruri de făcut şi nici un fir de nerv sau frică în priviri n-apare. Când eşti prima dată copil e mai uşor nu ştiu cum. Parcă-i mai mult soare. Apoi el se stinge câte puţin. Aşa-i dacă nu-i putrăm de grijă....

Oamenii nasc şi devin copii. Straniu şi frumos să vezi cum adulţii pot fi mici din nou. Apar griji despre jucării şi poveşti de seară, poezii şi haine roz-albastre. În memorie revin dulcegăriile şi schimonosirile demult ascunse în trecut - cuvinte de care nu te mai poţi sătura. Mai sunt chestii multe şi mărunte care obosesc plăcut şi generează vise colorate şi soarele- acela din copilăria deja uitată...

Oamenii devin bunei, şi deci, din nou sunt mici. Atunci când te saturi de lumea adultă se întorc jucării, cuvinte, poveşti... Copilărie liniştită, dulce şi senină alături de cei pentru care trăieşti...


Iar pentru ultima dată oamenii sunt copii atunci când nu mai pot, atunci când dispare sensul şi nimic nu mai contează. Vine o zi când cel mai potrivit e să uiţi, sau să te prefaci că ai uitat. Apoi să redescoperi soarele. Ei asta fac. Şi atunci sunt pentru ultima dată .... copii...