____________________________________It`s exactly what you think it is.

duminică, 30 decembrie 2012

Scrisoare

(ultima din acest an)

Dragă Moş Crăciun,


Mulţumesc. Anul ăsta?  Am cititi asta şi am înţeles că până şi de surpriză nu ai uitat şi am ajuns acolo unde trebuia chiar dacă nu puteam să-mi imaginez că este posibil.

Ştiu că anul care vine o să fie altfel. Asta e bine. Noul  ajută să ne (re)descoperim.

Eu vreau să te rog iaca ce:
1. Să învăţ să simt liniştea (pentru că mi-ai adus-o deja).
2. Paharul de vin.
3. Să învăţ să împart bomboane.
4. Uimeşte-mă te rog cu oameni la fel de incredibil de speciali şi frumoşi.
5. Of, să fie bine, chiar dacă încă e greu să spun ce înseamnă bine.
6. Căldură de calitate.
7. O surpiză frumoasă.
8. Am început ceva care vreau să continui şi în următorul an.
9. Culori.
10. Ferestre despre care vorbeşte lumea de la o habă.

Asta din partea ta.
Am scris o listă cu ce am eu de făcut, să nu las totu pe capul tău.



Ştii ce mă gândeam? Cam periculos să scriu în câteva zile tot ce vreau pentru un an. Frică.
Dacă uit un punct important?
Apoi mi-a trecut. Tu ştii să ai grijă ca totu să fie tare bine.

mandarina este din partea mea ;)
eu (chiar) te cuprind



p.s. citeşte mulţumescul ş.a. din PM


vineri, 28 decembrie 2012

despre alegeri



"Eu nu aleg oamenii. Ei mă aleg pe mine. Şi uneori am noroc... "


Nu ştiu dacă asta ar trebui să doară, însă ochii ei păreau trişti şi parcă pierduţi printre amintirile care o făceau să confirme încă o dată ce a spus. 

Cred că aşa arată zâmbetele care dor.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Eroi

Creştem.
Creştem şi dispar eroii.
Cei care erau puternici. Cei care ştiau totul despre tot.
Nu-i puteai atinge, dar îi puteai admira.
Cei care te făceau să roşeşti şi a căror atenţie îţi mângâia orgoliul.
Ei aveau dreptate în legătură cu orice.

Este una dintre puţinii profesori pe care îi voi ţine minte.
Eram în clasa a 7 sau 8 când am observat pentru prima dată că este om.
Atunci a început totul.

Important este să nu observe că observăm...

(Acum cred că ar trebui să fie rândul nostru.)




duminică, 16 decembrie 2012

alb si tare curat

Mă aflu în mijlocul iernii, cu un pahar de alb demidulce şi muzică de la cineva care s-a gandit azi la mine.
Am pus pe replay şi încerc să înţeleg de ce sunt aşa de importanţi unii oameni pentru noi. 
Pentru că atunci când ne pierdem e mai uşor să ne agăţăm de ei, astfel având şanse de a ne regăsi?

Dacă şi o să fie sfârşitul lumii, atunci o să fie unul plin de zăpadă şi miros de curăţenie.
Mai frumos decât merităm... 
O să se facă curat. Asta e bine, chiar dacă noi suntem gunoiul. 
Da poate de început de crezut în acest sfârşit? O să crească productivitatea pentru câteva zile, iar pe 22 o să ne considerăm mai norocoşi... 

Frumos a spus cineva despre poeziile care au fost deja scrise, cuvinte rostite, invenţii inventate şi lacrimile plânse până la ultima picătură. 

Ce a mai rămas de făcut?

(trebuie de găsit o sanie) 

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare...


un p.s luat din altă parte şi de la altă temă: dacă repeţi prea des o frază este pentru a te asigura că începi să crezi în asta.


sâmbătă, 15 decembrie 2012

marți, 11 decembrie 2012

ascultând


Voltaire a spus că ”lumea aceasta, teatru de orgoliu și de rătăcire, e plină de nefericiți care vorbesc despre fericire”.

    Frumos să dai sfaturi despre cum să fii fericit, bogat, frumos, deștept, ș.a., doar că lumea știe cum să facă asta.


 Când vine la tine, ea are nevoie de urechi și mai puțin sfaturi. Pentru asta există multstimatul și iubitul google sau alţi experţi de care suntem cam săturaţi.


mulţumesc :)



arhiva: (toamna 2012) 



simbol

Trăim printre simboluri.
Istoria adaugă valoare, iată de ce măsurăm diferit.
Eu am trăit ceva de care tu ai auzit, și abia de-am înțeles ce ai trăit tu.

Mă gândesc că viața ar fi tristă fără simboluri, sau asta sunt sentimente împachetate în chestiuțe puțin mai tangibile?


arhiva  (toamna2012)

fără timp

Cel mai tragic este să știi că o să-ți pară rău că nu ai trăit acest prezent așa cum ar fi trebuit. În acelaşi timp nu găseşti puterea pentru a mişca un deget. Asta nici măcar nu-i depresie sau altă prostie pe care să poţi da vina... 

Da ce-ar fi să oprim ceasul? Îl pornim atunci când în sfârșit o să știm ce avem de făcut, cum trebuie de iubit, de iertat, de visat...

Da, știu, pentru asta trebuie timp. Da poate luăm din cel de rezervă? Sau nu-i rezervă?

”Tot ce se face, se face spre bine”. Bun, da până ajungem la bine cu ce ne ocupăm?

hai încă o dată acolo.


arhivă (toamna 2012)

luni, 10 decembrie 2012

pentru sufletul tău

Am vrut să-ți sun sufletul să-l întreb ce mai face...
Am vrut, dar am uitat.
Spune-i să se facă bine, să mănânce mult usturoi și să bea ceai cu miere și lămâie.
Trece. O să treacă.

Și dacă nu trece, atunci să știe că asta-i normal.

Data viitoare aduc o scoică de mare, numai spune-i sa nu plângă.





duminică, 9 decembrie 2012

sâmbătă, 8 decembrie 2012

curăţenie de iarnă

Anul ăsta nu ştiu cum este unul special.
Ştie cât de mult trebuie să ţină toamna şi cât de toamnă să fie, şi mai ştie când să aducă iarna.

Am descoperit că dacă nu ţi-i lene să pui pe tine o mulţime de haine groase şi să-ţi ascunzi nasul în fular, atunci te poţi uşor îndrăgosti de iarnă.

Copacii albi aduc aminte de poveste, mai ales dacă te indepărtezi de sunetul oraşului.

Cel mai bine să începi ceva nou la sfârşit de an, pentru că asta înseamnă să nu aştepţi.
Am început să fiu atentă şi încă fac curat câte puţin.
Iarna, dacă baţi covoarele şi le bagi în zăpadă, în casă apare miros de libertate...

Şi dacă o să fie sfârşit de lume, o să fiu împăcată cu gândul că dacă nu ar fi fost aş fi ajuns acolo unde trebuie, pentru că am început aşa cum vreau...

Ştii, mi-am cumparat ciorapi groşi cu multe culori pentru a continua să mă îndrăgostesc...



miercuri, 5 decembrie 2012

The Curious Case of Benjamin Button


-You're so young.
-Only on the outside. 
- It's a funny thing about comin' home. Looks the same, smells the same, feels the same. You'll realize what's changed is you.
- I'm always lookin' out my own eyes.
- Goodnight Benjamin.
- Goodnight Daisy.
- And if only one thing had happened differently: if that shoelace hadn't broken; or that delivery truck had moved moments earlier; or that package had been wrapped and ready, because the girl hadn't broken up with her boyfriend; or that man had set his alarm and got up five minutes earlier; or that taxi driver hadn't stopped for a cup of coffee; or that woman had remembered her coat, and got into an earlier cab, Daisy and her friend would've crossed the street, and the taxi would've driven by. But life being what it is - a series of intersecting lives and incidents, out of anyone's control - that taxi did not go by, and that driver was momentarily distracted, and that taxi hit Daisy, and her leg was crushed.

 [letter to his daughter] For what it's worth: it's never too late or, in my case, too early to be whoever you want to be. There's no time limit, stop whenever you want. You can change or stay the same, there are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. I hope you make the best of it. And I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different point of view. I hope you live a life you're proud of. If you find that you're not, I hope you have the strength to start all over again.
- Benjamin, we're meant to lose the people we love. How else would we know how important they are to us?

- You can be as mad as a mad dog at the way things went. You could swear, curse the fates, but when it comes to the end, you have to let go.
- Our lives are defined by opportunities, even the ones we miss.
- Some nights, I'd have to sleep alone. I didn't mind, I would listen to the house breathin'. All those people sleepin'. I felt... safe.
- And in the spring, 2003, he looked at me. And I knew, that he knew, who I was. And then he closed his eyes, as if to go to sleep.
- I promise you, I'll never lose myself to self-pity again.
- And I think, right there and then, she realized none of us is perfect forever.

- It's funny how sometimes the people we remember the least make the greatest impression on us.

- [at piano] It's not about how well you play, it's how you feel about what you play.

[last lines]Some people, were born to sit by a river. Some get struck by lightning. Some have an ear for music. Some are artists. Some swim. Some know buttons. Some know Shakespeare. Some are mothers. And some people, dance.


duminică, 2 decembrie 2012

reason.season.life



 People come into your life for a reason, a season, or 
a lifetime. When you figure out which one it is, you 
will know what to do for each person. 

When someone is in your life for a REASON . . . It is 
usually to meet a need you have expressed. They have 
come to assist you through a difficulty, to provide you 
with guidance and support, to aid you physically, 
emotionally, or spiritually. They may seem like a 
godsend, and they are! They are there for the reason 
you need them to be. 

Then, without any wrong doing on your part, or at an 
inconvenient time, this person will say or do something 
to bring the relationship to an end. 

Sometimes they die. 
Sometimes they walk away. 
Sometimes they act up and force you to take a stand. 

What we must realise is that our need has been met, our 
desire fulfilled, their work is done. The prayer you 
sent up has been answered. And now it is time to move on. 

When people come into your life for a SEASON . . . 
Because your turn has come to share, grow, or learn. 
They bring you an experience of peace, or make you laugh. 
They may teach you something you have never done. 
They usually give you an unbelievable amount 
of joy. Believe it! It is real! But, only for a season. 

LIFETIME relationships teach you lifetime lessons; things 
you must build upon in order to have a solid emotional 
foundation. Your job is to accept the lesson, love the 
person, and put what you have learned to use in all 
other relationships and areas of your life. It is said 
that love is blind but friendship is clairvoyant.

— Unknown

sau aşa ...





vineri, 30 noiembrie 2012

Forrest Gump

Dear God, make me a bird. So I could fly far. Far far away from here. 

My momma always said, "Life was like a box of chocolates. You never know what you're gonna get."

Mama always said, dying was a part of life. I sure wish it wasn't.

Mama says they was magic shoes. They could take me anywhere. 


-Do you think I could fly off this bridge, Forrest? 
-What do you mean, Jenny? 
- Nothing. 

Stupid is as stupid does.

Sometimes, I guess there just aren't enough rocks. 


Hello. My name's Forrest, Forrest Gump. You want a chocolate? 


-Do you ever dream, Forrest, about who you're gonna be? 
-Who I'm gonna be? 
-Yeah. 
-Aren't-aren't I going to be me? 


-Can I have a ride? 
-Where are you going? 
- I don't care. 

Why are you so good to me? 

- You're my girl! 
- I'll always be your girl. 

Me and Jenny goes together like peas and carrots.









joi, 29 noiembrie 2012

Muzică în vânt

Lucrurile au locul lor pentru că de acolo se văd mai bine. 
Dacă ceva nu-i chiar frumos, înseamnă că ar fi bine de aprins altă lumină. 

Clopoţeii cu care vântul cântă sunt făcuţi pentru a fi atârnaţi într-un copac, pe malul mării pentru a arăta lumii ce înseamnă libertate. Ei mai pot sta afară, lângă fereastră, pentru a-ţi legăna visele noaptea. 

***

Câteodată nu-mi vine să cred  ce oameni frumoşi există. 
Şi câteodată mă bucur că ei nu ştiu cât sunt de frumoşi, pentru că aşa parcă sunt mai adevăraţi. 

p.s. un mare mulţumesc celui care a inventat muzica

miercuri, 28 noiembrie 2012

    oare ochii pot schimba suflete?
                                                                  

marți, 27 noiembrie 2012

azi sunt mesteacan




E toamnă târzie şi sunt mesteacăn.

Noiembrie dezbracă până la suflet.Te lasă gol în mijlocul lumii.
Gol erai tot timpul, însă abia acum ai simţit cu adevărat.
Multele priviri îţi zgârâie cu indiferenţă suflarea.
Nu le pasă pentru că fiecare se gândeşte la goliciunea sa şi nu are timp pentru a ta, aşa cum nici tu nu ai timp pentru alte goliciuni.

Apoi aruncăm peste noi un voal de-un fel de bucurie (care nici măcar nu ştim dacă e prefăcută sau nu) şi păşim în scenă, cu capul sus şi privirea aproape vie.

Sfârşiturile sunt frumoase pentru că ele promit noi începuturi, mai ales sfârşiturile de toamnă...
Curând va ninge peste goliciunea mea, a ta  şi-a tuturor.



sâmbătă, 24 noiembrie 2012

scrisori de iarnă

O să-ţi scriu o scrisoare.
Probabil că nu o vei citi niciodată, de altfel ca şi acestă postare.
O să-ţi mulţumesc pentru lucruri despre care nici măcar nu ştii că le-ai făcut.
Şi încă o să-ţi spun că într-o zi te voi invita la un ceai.

Mă gândeam că sunt oameni pe care nu trebuie să-i pierdem, chiar dacă încă nu ştim de ce şi chiar dacă nu ştim dacă ei vor sau nu să ne piardă.

Apropo, la mine vine iarna.


marți, 20 noiembrie 2012

Ştii, 
în ultimul timp am început să mă trezesesc cam des. 
Cred că asta e bine. Adică e bine pe termen lung şi rău pe termen scurt. 
Şi aici fraza traieşte cu prezentul nu merge.

Mă trezesc cu "офигеть!"
Apoi adorm...

duminică, 18 noiembrie 2012


Cred că-i bine să spui oamenilor ce nu-ţi place, iar ei decid să schimbe asta sau nu.
Da nu-i "plastic" oare?

O să revin şi nu vei şti nimic.
Şi aproape nimic nu se va schimba...

Ce vreau? Mănuşi, că-mi îngheaţă mâinile.
cuprind)




miercuri, 14 noiembrie 2012

oameni care trezesc (4)

Avea ochii de culoarea mării, un albasru -azuriu de care nu am mai văzut până atunci.
Cred că așa ar trebui să arate ochii în care ai vrea să te pierzi.

Mai avea buzunarele pline cu bomboane și le dădea atunci când te așteptai mai puțin.
Și încă avea un mod aparte de a râde care poate molipsi pe oricine.

Nota multe și de toate și-i plăcea să vorbească cu oamenii și despre oameni, dar niciodată despre el.

El a spus că are ochi ca ochii.
Nu, el are ochi ca marea...



Sunt oameni care trezesc pentru că sunt simpli și diferiți...
Ei mai trezesc pentru că sunt cei în care (ai vrea să) te regăsești.






luni, 12 noiembrie 2012

Azi vreau să știu ce gândesc oamenii.
Vreau să înțeleg fiecare mișcare și privire și încă vreau să văd acțiunile care se petrec la ei în cap și cum frica îi oprește să se miște din loc.

Mi-e frică că nu le voi putea înțelege gândurile. Eu mă aud în fiecare zi, dar uneori nu ajută.
Vreau să ascult și să-mi văd de drum.

____

Era culcată în mijlocul drumului, plină de praf, în poziția  fătului din burta mamei.
Cred că încerca să devină copilul care începe totul din nou.
Frumoasă, cu ochi buni, dar pierduți.
Vânt de toamnă, soare și ceață.
În alte circumstanțe posibil să-i fi plăcut timpul de afară.
Dar azi - nu.
Privirea-i era uneori acolo unde cineva o cuprindea și-i mângâia pletele, după care surâdea trist, revenea și închidea ochii.

 Fiecare stă acolo unde vrea.




sâmbătă, 10 noiembrie 2012

şoapte

Recapitulări inutile.
Istorii uzate.
Poveşti învelite în aceleaşi culori, doar nuanţe un pic diferite.
Toate toamnele sunt atât de speciale şi diferite, încât ajung să fie la fel.
Totul este special şi banal.
Legată cu un elastic de mijloc.

Azi iubesc timpul. El ştie adevărul.  
Mâine n-o să-l iubesc dintr-un cu totul alt motiv. 
Aşa suntem noi ...

Mă gândesc că ţi-ar prinde bine o fiţuică.

Doar că aş fi avut nevoie de încă puţin timp şi câteva cuvinte.

joi, 8 noiembrie 2012

”Ştii de ce am facut asta? Pentru ca să nu regret mai târziu.”
Valuri în vânt.
Mâini şi ochi buni.
Faruri.


Am visat cum urcam munţi.
Mi-ai şoptit.
O să mă cauţi.


Cărţile sunt bune dacă le citeşti la momentul potrivit.
Identitati frumoase conturate alături de oameni speciali...


http://www.youtube.com/watch?v=4L_DQKCDgeM

p.s. viaţa e mai uşoară fără plastic. 

mulţumesc, chiar dacă o să uiţi...

marți, 30 octombrie 2012

confused

-Tell me how do u feel after this game.
- Confused.

Lucrurile simple sunt atât de complicate încât îţi vine să plângi în hohote şi să râzi în acelaşi timp.
Dacă ar putea exploda capul de atâtea gânduri - nu am mai exista.

De parcă ar trebui să faci un pas care să-ţi aducă o schimbare spre bine, sau nici o schimbare. Alegi să nu faci nimic pentru că s-ar putea să faci pasul, să nu se schimbe nimic şi atunci nu ştii ce va fi. Problema-i să nu fii conştient de ce se poate sau nu întâmpla.

Azi am decis să manânc pâine cu unt şi cu miere. Asta nu doare.
Marea? Cred că s-a suparat. Nu mai aduce liniştea, sau poate că au luat-o alţii care au mai mare nevoie de ea.

***

(Nu pot explica în cuvinte, dar sunt oameni care aş vrea să-i pun în buzunar, şi să-i am tot timpul cu mine.)

marți, 23 octombrie 2012

Cocorii


Eram prin clasa a cincea.
Așezată pe un scaun vechi, într-o sală la fel de veche de coregrafie, în care se dansa.
Muzica poate face omul fericit și mai mult, îl face ză zboare.
Fără să clipesc priveam grupa mai mare - băieți și fete îndrăgostiți unii de alții care aveau plăcerea de a se simți importanți când noi îi priveam cu sufletul la gură.

 Dansau ”Cocorii”. Acolo fetele erau păsări, iar băieții - soldați.
Țin minte mișcările pe care le făceau fetele cu mâinile. Zburau.  


luni, 22 octombrie 2012

Ea


Uitată și înșelată de o mulțime de ori, cu vise distruse și imagini alintate lăsate în bătaia vântului de toamnă.
Iubită și răsfățată în fiecare zi, cu dorințe dulci aliniate la picioare.

Dimineți senine, bucle încâlcite și cești mari de ceai.
Seri amăgitoare cu vânt adormit și cer fără stele.

Accesorii parfumate.
Lacrimi uscate și mult nesens.
Zâmbete de copil alintat.


duminică, 21 octombrie 2012

de toamnă

Mi se pare mie, sau țara asta e făcută pentru ca toamna să aibă unde trăi?
Și ciorile parcă se trezesc tot toamna.
Vreau să fie scurtă.
Să fie prea puțină pentru a pierde timpul pe alte detalii când apare.
Și încă să o aștept de fiecare dată.
Parcă-i mai multă dragoste în aer.
Un pic tristă, da` tot dragoste e.

***

Știi, 80 la sută din toate activitățiile planificate sunt făcute în 20% din timpul rămas până la termenul limită.
Așa-i și cu sentimentele. Și încă apar multe multe detalii.


”...acoperă-mi inima cu ceva...”

marți, 9 octombrie 2012

oameni care trezesc (3)

Numic nu e.
Se pare că asta-i adevărat uneori. 

***

Păr scurt și blod, unghii colorate și parfum de libertate. 
Are 3 fete cu ochi albaștri, o mulțime de energie și poze pe malul mării. 
Se pare că a trăit acolo unde visez eu să adorm... 
   




vineri, 5 octombrie 2012



-Mi se pare că te cunosc de undeva. Trebuie să-mi aduc aminte.
-Nu-i necesar. O putem lua de la capăt. Salut!
( tot acolo. mâine.)


p.s  înţelegi că te poţi mişca, dar nu ai puterea de a face asta pentru că nu azi, sau nu aici, sau aşa trebu...

we only have what we remember ...
sometimes we have every(no)thing.

joi, 27 septembrie 2012

Călătorii cu troleibuzu`



Azi și ieri am văzut Chișinăul parcă mai trist decât în alte zile. Mă îngrozește mulțimile de oameni care așteaptă cu disperare să ajungă la lucru. S-a îmărțit lumea în 3: șoferi de maxi-taxi, oameni din troleibuz și cei cărora nu le pasă, pentru că au mașină.

1. Trebuie de învățat oamenii să se poziționeze startegic în trileibuz pentru a încăpea cât mai mulți.
2. Selecția taxatoarelor trebuie să conțină și examenul la strecurat printre oameni cu crearea de minim disconfort pentru ei.
3. În teoria maselor este un punct care spune că mulțimea se dispersează pe toată suprafața ocupată. Ori în troleibuz nu-i mulțime, ori asta nu-i adevărat.
4. Poate ar fi bine să scoatem toate scaunele din troleibuz? Ar fi mai mult loc.
5. Abia acum am observat cât de multe mașini care au doar un loc ocupat (șoferul) circulă prin oraș =>
6. De maine ieșim cu foi mari pe care să fie scrisă destinația finală.


Greață si tare trist nu știu cum ...

marți, 25 septembrie 2012

cu ochii spre soare

[- Ce zici să ne îndrăgostim mâine? Da să fie frumos, aşa cum scrie în cărţi şi cum visează prinţesele.
- Mâine? Sunt un pic obosit. Hai să ne iubim ca şi până acum.
A suspinat. A închis ochii.
Apoi a hotărât să simtă vântul şi soarele. ...]




Mult alb şi lumină nu ştiu cum.

"Ţi-am spus că trebuie să pleci. Ştiam eu! ... "

duminică, 16 septembrie 2012

Zâmbet în oglindă

Asta-i duminică dintre cele în care nu vrei sa faci nimic. Am dormit afara, acoperită cu pătura, în hamac, împreună cu vântul şi soarele de dimineaţă.

Am intrat să pun un zâmbet. Acelaşi pe care îl fac atunci când mă privesc în oglindă.
Ai încercat vre-o dată să te priveşti ca pe un străin?

Mi-a plăcut să văd lume fericită şi îndrăgostită (de viaţă).
Nu se schimbă firul narativ, se schimbă decorul, timpurile şi personajele...

***
Dansul este o formă a vieţii. Aici este cel care conduce şi cel care se lasă condus...





luni, 10 septembrie 2012

gânduri de luni seara

O sa fie bine.
Am scris o scrisoare, am dormit în hamac şi am mai ascultat vântul.

p.s ştii, vreau ca toamna asta să fie frumoasă.

______

lăsând romantica tomnatică într-o parte:

Pisica mea a avut tare demult o intervenţie chirurgicală şi din cauza asta nu poate avea copii.
Recent ne-am mutat la casă pe pământ şi are admiratori mulţi aici. Numai că ea nu prea are nevoie de băiţei.

Încearcă motanii să-i facă curte şi ea devine tare agresivă...
În această istorie toţi au de suferit.

[şi oamenii pot aşa]

Şi incă ceva: luni chiar e zi grea uneori.

joi, 6 septembrie 2012

vopsea

Trebu de cumpărat vopsea.
Albastrul are atât de multe sentimente încât nu poți să nu-l iubești.

Apropo, vine toamna. Asta înseamnă sete de culori și vânt rece-cald în cap și-n suflet.

Am vizitat locul unde nu trebu vopsea.
Anul ăsta marea înseamnă: răsăritul lunii și cartea pe coperta cărei este malul și roșcata îngândurată.

Știi, mi-e frică să nu se intersecteze imaginile. Prea dragi îmi sunt.
Iată de ce ancorele trebuiesc savurate cu cap.





miercuri, 22 august 2012

a?


Și dacă să uiți un pic de consecințe? Cât de ușor pot fi luate unele decizii în gând.
După care revii.
... și-ți pare rău de asta.

***

Capu rezemat de fereastra transportului public.
Fața obosită de atâtea râsete, zâmbete și sentimente împrumutate.

:)


miercuri, 15 august 2012

Pahare în culori

S-a trezit dimineața cu gânduri obosite din cauza nopții pline de vise grele.
S-a așezat la masa albastră de lemn. În mâini ținea ceașca mare cu ceai verde
cu lapte condensat.
Avea lângă ea vântul de toamnă și nimic mai mult.
Dacă ar întreba-o cineva care este filmul ei preferat - este cel în care sunt o
mulțime de culori și unde lumea plânge și iubește uneori.

Masa e goală, doar ceașca de ceai uneori se scaldă în culoarea albastră.
Ea mai vede niște pahare. Vre-o 5. Toate sunt pline cu diferite culori. Toate în afară de unul.
Îl privește pe cel gol. Se gândește c-ar dori să-l umple, dar nu poate lăsa din mâini ceaiul.

Închide ochii și se depărtrează.
Să-l spargă? Se zice că asta aduce fericire.
da...
________

Azi lumea plină de emoții, înarmate cu umbrele se soare și chiloți de plajă, se ducea acolo.



joi, 2 august 2012

oameni care trezesc (2)

Dimineața nu este perioada potrivită pentru a atrage atenție la lumea de lângă noi. Mai visăm încă.
Era în picioare, în uniforma sa verde cu o mulțime de insigne care zăngăneau la fiecare cotitură a transportului. Sub uniformă se vedea maioul în dungi albastre și bereta, tot albastră, ascunsă în sacou, în stânga.
Zâmbea și parcă aștepta să-i ofere cineva locul, dar toți încă visau. Sau măcar să-l întrebe despre istoria medaliilor, dar nimic.
S-a asejat într-un final pe un scaun, la fereastră.
La ieșire a spus șoferului ”ВДВ, 1989й год”.

S-a trezit dis de dimineață să-și pregătească uniforma.
O are deja de peste 22 de ani (tot atâta am eu).

* [doi ochi negri se uitau prin crăpătura de sus la verdele care rămânea în urmă. Zâmbea.]

miercuri, 1 august 2012

hello august


Azi e august.
Oaspete de câteva zile în orice loc.
Redescoperire a tot ce este în jur.
Liniște și adieri calde. De toamnă parcă.

Frică de când va fi galben.
Anu ăsta chiar și vântul începe să bată mai devreme.

Nu începi să bei ceaiul pentru că încă nu ți-au adus prăjitura.
Și ce se întâmplă dacă se răcește, iar dulcele nu-i așa cum ai crezut?

vii?

luni, 23 iulie 2012

bluebird


"-Îi este dat să fie fericită.
-De unde ştii?
-Priveşte-o şi vei înţelege.
-Da..."

A promis, iar asta a liniştit-o pentru puţin.
Cine îţi asumă responsabilitatea să spună lucruri pe care nu le ştie?
Toţi.


"Somewhere over the rainbow bluebirds fly..."
(maybe)

miercuri, 18 iulie 2012

nisip pe gene

Îmi place mintea omului. E pur şi simplu genială.
Te macină ceva de simţi fluturi amari în tot corpul şi palme-s umezite.
Uiţi de ce, dar senzaţia rămâne.
Încerci să-ţi aduce aminte cauza, şi-ţi dai seama cât de puţin contează.
Dacă ai trăit o clipă fără asta, atunci are sens să mai uiţi încă un pic.
Ridici privirea şi vezi un albastru care te face să zbori.
(Noi putem, doar dacă învăţăm să ne dezlipim de pământ.
Încă puţin şi plec,ar trebui sufletul descărcat - să fie mai uşor. )

Cineva spus că nu iubeşte ancorele.
Azi datorită lor am simţit casa de la ţară în care am mai fost cu 4 ani în urmă. Am mai simţit bătaia vântului din maşină şi senzaţia de libertate de sătămîna trecută.Aşa poţi avea alături de tine pe cei de care ai nevoie.

Am inventat un joc nou - răscolesc în amintiri fiecare ancoră ascunsă pe străzile pustii de vară.

Bătaia vântului chiar aduce aminte de mare. Îmi simt genele pline de nisip uneori.


marți, 17 iulie 2012

oameni care trezesc (1)

Oamenii frumoși sunt cei care te trezesc.
Era așezat la stația de troleibuz pe un scaun. Nimic interesant până în momentul
când am întors încă o dată capul. Era un scaun pe care îl avem deobicei acasă, sau
de fapt am avut prin anii 90 - din lemn, cu spetează rotunjită..

Mă întrebam dacă e fericit să stea singur, în semi-întuneric la stație așezat pe scaunul adus de undeva. Mă mai întrebam dacă știe că pentru câteva minute a trezit un om.
Și-mi era interesant dacă i-ar plăcea să fie vopsit în albastru.


luni, 9 iulie 2012

Da ce faci dacă te pierzi?
Propun să faci o pauză şi să inspiri adânc.

Azi a plouat cu soare cald afară.
Aici - nu-s sigură...

Vara începe să se ancoreze cu imaginea unui anotimp lipicios şi obositor.
Dispare mirosul de libertate şi picul de nebunie de demult.
Nu-i nik. mâine reancorăm, şi poimâine tot...

p.s am fost fluture în mijlocul mării, iar luna-mi arăta cărarea. asta acolo unde timpul nu există.




joi, 5 iulie 2012

28/1

"Doctorul nu se supără pe bolnav" - ajuta când erai mic să închizi gura celor cu care nu puteai "comunica eficient".

Azi cam tot aşa: Nu te superi pe omul care idee nu are de comunicare fără cuvinte murdare si argumente fără sens. El pur şi simplu nu a avut noroc.
Asta-i metoda de apărare pe care o cunoaşte.


Dacă nu ai unde fugi - uite-te-n sus. Acolo-s mai multe culori decât crezi. E libertate în mijlocu lumii.


vineri, 29 iunie 2012

apus de vară


Dor de un film bun. Am o listă, iar câteva au fost şi descărcate deja.
Ghici (şi asta nu-i din cauza timpului limitat).

____

A înnebunit lumea. Se scălda în lumina apusului crezând că nimeni n-o vede. Iubea soarele mai ales seara pentru că îl credea doar al ei. Azi a hotărât că autobuze roşii cu 2 etaje nu există.

Are 2 opţiuni: să accepte sau nu. Se pare că va trăi între aceste două răspunsuri până când va uita întrebarea.

p.s. am văzut la orizont, lângă soare, ceva galben. Se pare că răsărita-nflorit.

duminică, 10 iunie 2012

Miros de tei

Cineva spunea că începutul verii are miros de dragoste.
Mi se pare că asta-i teiul totuşi.
Ameţitor.

Astea-s zilele bune pentru orice: muzică în urechi, un pahar de vin în parc, o noapte în singurătate, sau cu prietenii, sau în doi, să dormi, să stai treaz ... Pe aşa timp chiar şi să mori e plăcut.

Vara totuşi înseamnă libertate chiar şi dacă ai uitat cum arată vacanţa.
Câteodată rămâne doar să zâmbeşti....
Totu-i din cauza orei. Trecem.

"-La plantaţia de tei să orpiţi vă rog! "




miercuri, 6 iunie 2012

Little things

restul 697
aflat de aici

mai mare

Ploua. Era parcă nu ştiu cum adormitor în transport. Lume plictisită şi tăcută.

A sunat să mă anunţe că e mămică.
Azi am crescut un pic.
Acolo cred că nu ploua.
Parcă şi aici e mai mult soare deja.

Nikita - numele pe care încă de mică ştia că o să-l poarte fiul ei.

marți, 5 iunie 2012

provocare1

Vinul alb demidulce şi calmar.
Asta nu pentru a mă alinta.
Asta-i pentru a aminti de ceva.

Aştept răspuns.
Dacă ai simţit ce am simţit şi eu, atunci nu-s nebună.

Nu uita să închizi ochii şi să-mi spui ce auzi.






marți, 29 mai 2012

fără titlu sau despre împăcare

A ierta nu înseamnă a uita, ci a înţelege că cel care a greşit e mai important decât însăşi greşeala.Iertăm atunci când deja nu mai contează, şi nu atunci când este nevoie.

Eu am iertat multe lucruri mărunte, care nu mai contau.
A rămas unu- cel mai important.
Uităm când vrem să nu ţinem minte...
Eliberează şi lasă loc pentru linişte.

Cum:
De ce a făcut asta? [De 5 ori "De ce?"]

Cum am reacţionat?
De ce? [De 5 ori "De ce?"]

Cum mă simt eu?

Cum se simte?

Dacă ne-am schimba cu locurile, ce aş simţi?

(teoretic - uşor. Teoria tot timpu-i uşoară dacă nu conţine multe clasificări.)

p.s dacă închizi ochii şi asculţi asta, ap ce vezi?
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=NkPh1haW6VA

marți, 15 mai 2012

comunicare


- Puiuţ, îţi mulţumesc pentru zeama cu tăiţei de casă şi desertul delicios cu alune şi dulceaţă de vişină. Te iubesc.
- Te înşeli, era din coacăză!


Trist. Trist pentru cei care ajung să critice până şi aşa gen de mesaje.

luni, 14 mai 2012

despre câini


Are chef de joacă de fiecare dată când te apropii de el. Nu refuză pentru că e obosit din cauza alergăturii prin toată ograda după pisica vecinului, sau pentru că-i prea cald, frig, e zi sau noapte. Va găsi energie să te iubescă în felul său din tot sufletul în fiecare secundă. Nu se supără nici atunci când n-ai timp pentru el. Straniu-i un lucru: el spune da oricând, tu - doar când ai chef.

E cel mai bun prieten al omului. El nu va spune că eşti nebun. El va deveni la fel de nebun pentru a fi alături de tine (şi aşa tot timpu, nu numai în cazul când îi este uşor sau îi convine).


... şi asta nu doar despre câini.



duminică, 6 mai 2012

Detaşare


"Извините, ну скажи пожалуйста еще раз, давай: извините :)"
28 va fi ultima zi.
Zâmbete ancorate şi linii vagi regăsite (întâmplător, sau nu).
Coincidenţa şi soarta (sau ce-o mai fi) se aseamănă uneori atât de mult încât îndrăzneşti să alegi ce-ţi convine.

Am văzut marea şi în ploaie. Prea puţin avem parte de mare şi de cele mai multe ori o dorim însorită. Am uitat de timp. Am savurat-o împreună cu norii.

Oameni din diferite lumi s-au întâlnit la o interesecţie pentru a se privi.

Acolo unde uiţi cine eşti - te regăseşti.

miercuri, 25 aprilie 2012

Cărăbuş d`avril


Cred că în viaţa trecută am fost om, un om bun dacă acum sunt aici.
Cineva mi-a spus că-s roşcat. Da, sunt. E culoare mea preferată încă de data trecută.

Azi e zi importantă pentru mine - voi zbura peste un lan de grâu.E vrede încă. Nu ştiu dacă-l voi vedea în altă culoare, dar important e că-l văd proaspăt.

M-am scăldat în rouă la răsărit de soare. Roua e dulce, azi am aflat. E dulce de la grâu, sau pentru că aşa-i ea?
Azi un copil a aflat că sunt un cărăbuş de mai. El cu mirare a constatat că-i aprilie şi deci, nu poate fi adevarat. Eu? Eu zbor pentru că e soare şi e mult verde, nu pentru că-i aprilie sau mai.

Îmi place sunetul pe care-l fac atunci când îmi ating aripile de iarbă. Asta gâdilă - asta înseamnă fericire. Fericire mai înseamnă să fii cărăbuş, să trăieşti o singură primăvară, dar în fiecare zi să te trezeşti şi să adormi împreună cu soarele.





Maine voi zbura peste o livadă de meri...

miercuri, 11 aprilie 2012

Oboseşti.
Dormi.
Te aduni.
Alungi.
Uiţi.
Schimbi.
Nu schimbi.
Te saturi să oboseşti.
Uiţi să te saturi.
Zâmbeşti.

Oboseală expirată...

duminică, 1 aprilie 2012

copii

Oamenii se nasc şi devin copii. Acolo zilele sunt lungi cât o viaţă - ca fluturele. O mulţime de lucruri de făcut şi nici un fir de nerv sau frică în priviri n-apare. Când eşti prima dată copil e mai uşor nu ştiu cum. Parcă-i mai mult soare. Apoi el se stinge câte puţin. Aşa-i dacă nu-i putrăm de grijă....

Oamenii nasc şi devin copii. Straniu şi frumos să vezi cum adulţii pot fi mici din nou. Apar griji despre jucării şi poveşti de seară, poezii şi haine roz-albastre. În memorie revin dulcegăriile şi schimonosirile demult ascunse în trecut - cuvinte de care nu te mai poţi sătura. Mai sunt chestii multe şi mărunte care obosesc plăcut şi generează vise colorate şi soarele- acela din copilăria deja uitată...

Oamenii devin bunei, şi deci, din nou sunt mici. Atunci când te saturi de lumea adultă se întorc jucării, cuvinte, poveşti... Copilărie liniştită, dulce şi senină alături de cei pentru care trăieşti...


Iar pentru ultima dată oamenii sunt copii atunci când nu mai pot, atunci când dispare sensul şi nimic nu mai contează. Vine o zi când cel mai potrivit e să uiţi, sau să te prefaci că ai uitat. Apoi să redescoperi soarele. Ei asta fac. Şi atunci sunt pentru ultima dată .... copii...

miercuri, 14 martie 2012

sus



Alergăm. Aglomeraţie în cap, în transport, în agendă şi în orice alt loc unde crezi că ai putea găsi odihnă. Ridici capul. Acolo norii buni merg alene fără să le doară în cot de fuga noastră. Ei sunt liniştiţi. "Priveşte-ţi problema din avion..."Ei trăiesc în cer, deci nu au nevoie de avion. Norii nu ştiu cum arată aglomeraţia. Acolo este loc pentru toţi. Dacă să-i priveşti atent poţi deveni unul dintre ei.

Cineva m-a învăţat să văd cerul...
El într-o seară era împărţit în două. Chiar! Atunci era diferit nu ştiu cum.
Azi era liniştit.
Sunt oameni cu care poţi privi cerul, doar că ei pleacă odată cu norii.





miercuri, 29 februarie 2012

Naivă şi aşteptată

Ştii senzaţia când vine. Primavara. Şi oricât de mult nu ar fi aşteptată, poate ea să apară pe neaşteptate. Un fel de bucurie nebună când mergi în transportul public şi se strecoară câte o rază de soare printre clădirile prăfuite. Poate ea să scuture totul de pe umeri. Şi mai poate să aducă aminte de gânduri adormite. Ea ne învaţă să începem frumos. E sinceră nu ştiu cum, naivă un pic şi e a tuturor celor care o aşteaptă.



Am uitat că pomii pot fi în floare. Anul ăsta vor fi diferiţi.

Primăvara iubeşte să fie savurată şi mai ales aşteptată.



miercuri, 1 februarie 2012

Frig

Miros de frig peste tot, mai puțin în duș. Lume departe de civilizație doar pentru că își pierde energia pentru a se încălzi.
Cântecele din playlist-urile vechi liniștesc nu stiu cum. Liniștesc nu pentru că aduc aminte de o stare din trecut, ci pentru că detașează de starea prezentă, dar în același timp sună cunoscut și nu trebuie să te acomodezi.

Azi a mai fost și gustul dulce care dispăruse de ceva timp.
Rutină fuse? Se prea poate. Este și mâine.

p.s. Aștept 12 aprilie, chiar și dacă mâine voi uita...



vineri, 20 ianuarie 2012

Prietenii planificate


"- Vrei să fii cea mai bună prietenă a mea?" - întrebare stranie şi un pic tristă.
Eram copil, dar şi atunci mi se părea clar că nu poţi lega prietenii prin discuţii de acest gen.

"A investi într-o relaţie de prietenie" asta ar insemna să depui efort.
1. Dacă nu merge de la sine, atunci pentru ce să te mai chinui?
sau
2. Cum vrei să meargă dacă eşti indiferent?

Se prea poate ca ea să fi avut dreptate...



marți, 17 ianuarie 2012

iarnă


Mai puţine ştii - mai bine dormi (+ mai bună pare lumea).

Azi o nins la mine şi la restul oamenilor din jurul meu.
Când ninge dispare mizeria asta nu ştiu unde.

Defocusare înseamnă focusare pe ceva nou.
Totul şi nimic este important.

Trebu' de făcut timp pentru zapadă, cap' se supără.