obosit

Azi toti doresc să fie ascultaţi. Plin. Nu mai este loc pentru a privi sincer în ochi şi a întelege ce are de spus cel care povesteşte. Clătinând afirmativ din cap cu compătimire, se trezesc undeva în adâncul sufletului, acolo unde nu sunt hărţi şi busole, acolo unde totul este fără sau cu prea mult sens.

Aleargă în lume. Claxonul maşinilor, certurile dintre şoferi şi pasageri, ring-tonuri pâmpite şi cuvintele indecente rostite de către cel de pe scaunul vecin fac să dispară totul.

Gălăgie care linisteste.

Puţinele ocazii când eşti ascultat sunt irosite pentru că nu ai idee ce simţi.