____________________________________It`s exactly what you think it is.

duminică, 27 noiembrie 2011

Doamna de le etajul opt

Are peste 70 de ani, dar pare mai tânără. Nu a avut copii care s-o obosească cu teme pentru acasă sau soţ pentru care să stea la bucătărie. S-a odihnit toată viaţa şi a avut mult mai mult timp pentru ea decât şi-ar fi dorit. Doar culoarea albă a părului îi trădează vârsta, pe când ochii s-au oprit undeva în trecut.
Nu e singură. Are două fiinţe alături de ea - pisica trebuie iubită ca să te iubescă, iar câinele iubeşte necondiţionat. Zâmbeşte vecinilor şi mai ales copiilor. Îi priveşte mult timp din fereastra sa albastră. Se surpinde de multe ori surâzând, cu privirea îndreptată spre un necunoscut, apoi devine din nou singură.
Trece lumea şi timpul pe lângă ea. Nu pare să fie în nici un fel nemulţumită. Aşteapă în linişte, o altfel de linişte după care pare să fi fugit toată viaţa, dar nu se plânge. Sau poate că o face, însă doar cele două fiinţe ştiu asta...

marți, 8 noiembrie 2011

suflete părăsite

În copilărie se atașează de orice zâmbet și îmbrățișare. Rămâne tăcut, cu lacrimi în ochi atunci când dispare cel care i-a fost prieten, mamă și tată pentru câteva ore.
În adolescență răspunde cu indiferență la orice zâmbet sau vorbă caldă, dar rămâne trist atunci când pleci. Nu vezi lacrimi pentru că nu le mai are. Te va aștepta și data viitoare să vii pentru a fi la fel de indiferent, dar nu și în suflet, doar că puţini sunt cei care revin.
Adult fiind, nu iubeşte pentru că nu ştie cum. Priveşte rece copilul care cerșește disperat căldură în ochii lui. A fost învățat să supraviețuiască, nu și să trăiască.


Înainte de a se naşte, fiecare copil îşi alege destinul ... (nu cred!)

buline roşii pe rochie albă

Interesant cum ar fi arătat viaţa ei fără creaturile galbene şi mici din cutie, sau dacă uşa de la bucătăria de vară ar fi avut broască în loc de lacăt, sau dacă nu ar fi existat ferestre, sau pur şi simplu nu ar fi deranjat-o atât de mult uşa lăsată deschisă ...
Stă în faţa celei mai mari oglinzi din casă în rochia sa nouă, albă cu buline roşii. Nu simte nimic, dar ştie că trebuie să doară.

Entuziasmul are uneori puterea să amorţească atenţia, iar asta lasă amprente.



vineri, 4 noiembrie 2011

zidarii

Ce-ar fi dacă părerile despre oamenii din jur ar putea să se materializeze? Un gând pripit despre cineva să se tranforme în adevăr. Cât de atent am gândi în aşa caz şi câţi ar dori să-şi asume responsabilitatea?
Da' noi construim fără să întoarcem capul în urma noastră...