____________________________________It`s exactly what you think it is.

joi, 29 decembrie 2011

Scrisoare

Cineva a spus că în lume sunt două tipuri de oameni: buni şi răi. Acel cineva a uitat să mai amintească unde se intersectează binele şi răul.
De Anul Nou toţi devin buni. Pentru că aşa e tradiţia.

Dragă Moş Crăciun!
În prumu' rând:
Tu'ţ baţi joc? Tot FB-ul şi blogspotu' cere zapada! eu m-aş topi de atâtea cuvinte dulci şi aş da troiene. Dă zădadă!!! Eu asta nu pentru mine cer, da pentru popor!

Doi: Eu ştiu că toţi vor cadouri (cred că din cauza asta îs buni de Anul Nou.) Eu tot vreu!
Notează:
1. Calitate!
2. Referitor la căldură: vreau să simt asta.
3. Oameni buni pentru tot anul.
4. Linişte.
5. O surpriză plăcută.
6. Să ajung acolo unde trebu (tu ştii...)
7. Încă o mandarină sub brad.

Apropo, Tu exişti?
Te cuprind...


luni, 12 decembrie 2011

obosit

Azi toti doresc să fie ascultaţi. Plin. Nu mai este loc pentru a privi sincer în ochi şi a întelege ce are de spus cel care povesteşte. Clătinând afirmativ din cap cu compătimire, se trezesc undeva în adâncul sufletului, acolo unde nu sunt hărţi şi busole, acolo unde totul este fără sau cu prea mult sens.
Aleargă în lume. Claxonul maşinilor, certurile dintre şoferi şi pasageri, ring-tonuri pâmpite şi cuvintele indecente rostite de către cel de pe scaunul vecin fac să dispară totul.
Gălăgie care linisteste.
Puţinele ocazii când eşti ascultat sunt irosite pentru că nu ai idee ce simţi.


Tăcere

A venit din nou. Nici azi cred că nu s-ar fi oprit. Poate că ar fi încetinit să împartă speranţă, dar prea târziu pentru a mai aştepta un chip luminat şi zâmbet...

Câteodată i se pare că toţi gândesc la fel. Aceleaşi frici, suferinţe şi vise. Departe de a fi originali... Alte dăţi - nu.

Iarna? Nu ştie dacă o mai aşteaptă. Se pare că [nici ea] nu vrea să mai treacă pe aici.
A devenit imună. Asta a învăţat cel mai bine să facă.

Amânarea luării unei decizii ne face să credem că totul este posibil. Sau impotenţa de a face o schimbare o camuflăm cu amânări. Linişteşte gândul că trebuie doar de luat decizia.

Iar timpul şi tăcerea ne descoperă detalii pe care am fi dorit să nu le aflăm niciodată.



joi, 8 decembrie 2011

Oameni puternici

Da cum ştii? Azi porţi ce trebu, nu ce vrei...
(şi apropo, porţi ce trebu nu pentru că trebu- da mai mult din inerţie.)



luni, 5 decembrie 2011

Uitat în trecut

A închis ochii şi a început să caute copilul din trecut. Îl privea atent din depărtare, urmărindu-i fiecare mişcare. Îi era prea străin. Anii au schimbat multe. Şi-ar fi dorit să rămână acolo, dar a uitat să întrebe dacă se poate. L-a cuprins pentru că aşa i s-a spus. Să-l ierte? Nu are pentru ce. Să-l iubească mai tare decât până acum? E prea străin pentru a-l putea iubi.

A deschis ochii. Nimic nu s-a schimbat.

duminică, 4 decembrie 2011

Sunt lucruri care înainte eram siguri că nu ni se vor întâmpla, aveam siguranţa asta înradacinată într-o minte de copil. Acum imaginaţia-i mai bogată, sau viaţa mai periculoasă sau poate aşa şi era, da n-au vrut să ne sperie de mici? Acum chiar nimic nu mai este o surpiză (cred). Aproape nimic.

duminică, 27 noiembrie 2011

Doamna de le etajul opt

Are peste 70 de ani, dar pare mai tânără. Nu a avut copii care s-o obosească cu teme pentru acasă sau soţ pentru care să stea la bucătărie. S-a odihnit toată viaţa şi a avut mult mai mult timp pentru ea decât şi-ar fi dorit. Doar culoarea albă a părului îi trădează vârsta, pe când ochii s-au oprit undeva în trecut.
Nu e singură. Are două fiinţe alături de ea - pisica trebuie iubită ca să te iubescă, iar câinele iubeşte necondiţionat. Zâmbeşte vecinilor şi mai ales copiilor. Îi priveşte mult timp din fereastra sa albastră. Se surpinde de multe ori surâzând, cu privirea îndreptată spre un necunoscut, apoi devine din nou singură.
Trece lumea şi timpul pe lângă ea. Nu pare să fie în nici un fel nemulţumită. Aşteapă în linişte, o altfel de linişte după care pare să fi fugit toată viaţa, dar nu se plânge. Sau poate că o face, însă doar cele două fiinţe ştiu asta...

marți, 8 noiembrie 2011

suflete părăsite

În copilărie se atașează de orice zâmbet și îmbrățișare. Rămâne tăcut, cu lacrimi în ochi atunci când dispare cel care i-a fost prieten, mamă și tată pentru câteva ore.
În adolescență răspunde cu indiferență la orice zâmbet sau vorbă caldă, dar rămâne trist atunci când pleci. Nu vezi lacrimi pentru că nu le mai are. Te va aștepta și data viitoare să vii pentru a fi la fel de indiferent, dar nu și în suflet, doar că puţini sunt cei care revin.
Adult fiind, nu iubeşte pentru că nu ştie cum. Priveşte rece copilul care cerșește disperat căldură în ochii lui. A fost învățat să supraviețuiască, nu și să trăiască.


Înainte de a se naşte, fiecare copil îşi alege destinul ... (nu cred!)

buline roşii pe rochie albă

Interesant cum ar fi arătat viaţa ei fără creaturile galbene şi mici din cutie, sau dacă uşa de la bucătăria de vară ar fi avut broască în loc de lacăt, sau dacă nu ar fi existat ferestre, sau pur şi simplu nu ar fi deranjat-o atât de mult uşa lăsată deschisă ...
Stă în faţa celei mai mari oglinzi din casă în rochia sa nouă, albă cu buline roşii. Nu simte nimic, dar ştie că trebuie să doară.

Entuziasmul are uneori puterea să amorţească atenţia, iar asta lasă amprente.



vineri, 4 noiembrie 2011

zidarii

Ce-ar fi dacă părerile despre oamenii din jur ar putea să se materializeze? Un gând pripit despre cineva să se tranforme în adevăr. Cât de atent am gândi în aşa caz şi câţi ar dori să-şi asume responsabilitatea?
Da' noi construim fără să întoarcem capul în urma noastră...

joi, 27 octombrie 2011

Dragoste cu toamna



În viața următoare îmi doresc să fiu toamnă!

Tăcută, în mijlocul ei. Departe de lume și tot ce nu se leagă cu toamna pe care o are doar pentru ea.

Fericirea durează o clipă, până-ți dai seama că ești fericit, după care începi să te gândești la faptul că ești fericit și atunci totul dispare.


Acum nimic nu contează...


duminică, 23 octombrie 2011

oamenii azi

Azi oamenii se simt singuri.
Le este dor de echilibru.
Ei nu (mai) sunt aici.
Ei nu pot apuca gândurile de picioare.
Au început să obosească să fie comozi.
Azi oamenii iută utilul şi reţin gunoiul.
Stau alături de cei care nu au nevoie de ei şi fug de cei care îi iubesc.
Aşteaptă să fie înţeleşi, dar nu au timp să-i înţeleagă pe restul.
Ei vor libertate şi fericire dar nu au idee cum arată asta.
Ei nu pot iubi ...

Azi oamenii sunt trişti.


luni, 17 octombrie 2011

Iubiri adormite

A întâlnit-o peste mult timp după ce a iubit-o. Nu ştiu dacă a fost dragoste, că prea tânăr era. A avut curajul să spună ce a simţit doar după ce nu mai aveau sens cuvintele. Ea nu a făcut nimic mai mult decât să zâmbescă trist: "Şi cum a putut el, de unul singur, să decidă viitorul nostru?"

El,peste mulţi ani, i-a mărturisit că este persoana care îi ascundea inimioare roz în buzunare. Ea nu a făcut nimic mai mult decât să zâmbească: "Şi cum ar fi fost viaţa mea acum dacă el m-ar fi iubit din prima zi?"

El este cu mult trecut de vârsta tinereţii. Are doi copii. Fiica lui, întâmplător, sau nu, poartă acelaşi nume ca şi al ei. Dar fiecare are un alt destin. O vede rar, doar în fotografii, şi atunci o face pe ascuns pentru ca nimeni să nu-i observe interesul pentru ea: "Uite, e la fel cum o ţin minte în tinereţe..." Pentru că doar ridurile şi cearcănele persoanei iubite nu le vei observa niciodată. Culoarea albastră-transparentă a ochilor va rămâne fidelă până la sfârşit şi asta contează, pentru că asta a iubit.

Cineva a spus: "nici nu ai idee câtă lume nu a avut curajul să spună că te iubeşte, iar asta schimbă destine..."
Schimbă. Pune pe gânduri.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

ce[ ]ai?

Avem culori,
Dar le ţinem în buzunar.
Avem vise,
Da' nu şi timp pentru ele.
Avem ploaie,
Lipseşte curajul să o simţim.
Avem oameni,
Da' nu pe cei care îi vrem.
Avem gânduri,
Insă mult prea puţine cuvinte.
Avem picioare,
Nu avem unde fugi.
Avem ochi,
Dar nu şi darul de a vedea.

Avem viaţă...
Azi am visat că nu am nimic.

joi, 13 octombrie 2011

Odihnă!


"- Şi cum rezolva oamenii probleme complexe, cum trec peste situaţii mai mult decât pur şi simplu dificile? Cum pot unii scăpa de boli incurabile, iar alţii devin depresivi la prima cotitură?"

Pentru că! Pentru că ne complacem în propria suferinţă şi, închişi în casă, cu perna în cap, mai tragem de timp până începe faza cu schimbarea şi bla bla. Micile "mari" neplăceri argumentează subconştientului nostru izolarea de societate. Noroc de ele, că altfel nu am mai ajunge să ne odihnim sufletul.

Şi doar când va apărea ceva mult prea serios- nu vom mai aştepta nimic.
Iar undeva departe apar gânduri care săracele sunt alungate mai repede decât ar fi vrut ele.

Subconştientul vrea odihnă, D-nelor Gânduri!

miercuri, 12 octombrie 2011

Dacă aș fi o carte


Și dacă aș fi eu o carte, atunci aș alege să fiu una în care sunt o mulțime de fraze subliniate și cuvinte încercuite.
La școală am fost învățați să nu facem nici o însemnare cu pixul, mai mult, câteodată și creionul era interzis. Prin ce chinuri am trecut... acum însă avem grijă de semnele lăsate în carte.
Este o chestie de familie - cum sa citești fără creion sau maker în mână? Iubesc să deschid cărți care se vede că au fost citite. Iubesc să răsfoiesc cărțile preferate și să recitesc frazele care mi-au plăcut. Da cel mai interesant este să deschizi o carte care a fost în mâinele altcuiva înainte de tine și această persoană a marcat fiecare cuvânt și frază care i-au plăcut. Frumos mod de a cunoaște oamenii.




sâmbătă, 8 octombrie 2011

fără nume*

*fără, da tot tomnatic, la fel ca și multe altele care vor fi.

Nu știu cum, da mirosul ăsta de toamnă face mult bine la suflet...
Și de ce mesteacănul îngălbenește mai repede decât e scris în calendar?


Păcat să treci prin toamnă fără căști.
Schimbăm!?

luni, 3 octombrie 2011

Distrugând în fiecare zi

Cunoaștem istoria lui doar până unde îl urmărim.
Decidem că știm totul doar pentru că nu avem de unde ști ce este mai departe.
Spunem tare lucrurile pe care credem că le cunoaştem sau nici măcar nu credem, sau nici măcar nu ne interesează dacă credem sau nu.
Îndrăznim să greșim. Nu recunoaștem. Distrugem. Nu știm. Uităm. Zâmbim.

... și ei zâmbesc pentru că așa au fost învățați. Pentru că nu-i politicos că fii rău (și de ce despre asta știu doar oamenii cărora li se face un rău?).

duminică, 2 octombrie 2011

iak)

e toamnă un pic

"Dacă ar fi să alegi o zi pe care să o trăieşti din nou, care ar fi aceasta?" Cel mai genial răspus, cel mai frumos şi în acelaşi timp actual: "Ziua în care aştept în aeroport începutul unei călătorii". Atât de simplu şi complex în acelaşi timp. Asta a spus Rodica, o fată pe care puţin probabil că o voi mai vedea vreodata, dar azi ea a explicat multe.
Şi a mai fost ceva frumos... cc.ceai

duminică, 18 septembrie 2011

încă un adevăr


Cineva mi-a spus odată că altcineva a spus că obişnuindu-te să conservezi emoţiile negative uiţi cum să le exteriorizezi pe cele pozitive. Adevăr a spus.

Hai să plângem dacă vrem să fim fericiți...

sâmbătă, 17 septembrie 2011

necunoscuti

Oameni care pot începe o discuție cu un necunoscut în transportul public. Îți spun nume de persoane de parcă ar trebui să-i cunoști de undeva, detalii profunde și o mulțime de sentimente ascunse printre cuvinte. Te surpinzi uneori că ai pierdut firul pentru un moment ca să te autoîntrebi dacă ai face la fel vreodată. Nu, pentru că în orice prezentare/discurs/povestire este nevoie de o introducere, și nu este timp. Ei au curajul să uite de asta.

______


Apusul. El încearcă de atât de multe ori să ne arate cât de repede trece timpul ...

duminică, 21 august 2011

punctatul

Un punct pierdut în mijlocul mulţimii îşi aştepta neclintit sentinţa. Aştepta pentru că avea mai mare încredere în ei, sau pentru că nu ştia de unde să ia puteri, sau poate pentru că nu ştia cum să înceapă, sau nu aştepta? Ba da, asta făcea şi se uita cu frică la restu- să nu-i fie descoperită aşteptarea. Nu avea darul s-o asucndă. Sau prea indiferentă-i era...

________


Sunt lucruri spre care ne îndreptăm în fiecare zi cu câte un pas. De-am putea afla acel moment care a schimbat direcţia, unul mic de tot, pentru că orice, da absolut orice lucru în viaţă a început într- o frântură de secundă. Şi ce-ar fi dacă anume aceste frânturi le-am putea depista pentru a hotărâ dacă vrem să ajungem acolo unde ne duc ele?

joi, 18 august 2011

august cu miros de cafea

Uităm unde e aflăm pentru că ne pornim după ochii altora, şi nu după ai noştri.

Ştii de ce iubesc augustul? Eu cred că Moş Crăciunul meu vine vara. În cap încă mi-a mai rămas regimul de şcoală, în care vara e vacanţă, iar toamna se începe noul an. August e perioada viselor şi planificărilor. August aduce miros de toamnă şi un fel de libertate în vânt. Dacă închizi ochii în bătaia vântului de dimineaţă ai ocazia să vezi lumină. Da mai ştii? Apare câteodată sentimentul cela că tebuie ceva să se întâmple şi o să schimbe totu, fluturi ameţiţi fără să ştii de ce... păi ăsta-i augustul.

Eu îl iubesc ...
(şi mai are augustul ăsta un pic de miros de cafea, sau poate asta-i Polonie ?...)

miercuri, 3 august 2011

Exista fluturi în stomac, şi asta ii tare klasna. Da mai există şi un fel de cercuri foarte calde şi reci concomitent. Ele se ridică de la jumătatea corpului spre cap şi provoacă aceleaşi sentimente ca şi fluturii, doar că aici e un fel de amintiri amestecate cu un pic alt gen de sentimente. Am simţit asta azi.

Plăcut să înţelegi că în viaţă eşti marcat.
Plăcut să-ţi reîntâlneşti trecutul, pentru că doar aşa poţi înţelege unde ai ajuns.

duminică, 31 iulie 2011

"Am impresia că te cunosc de-o viaţă..."
Sunt oameni cărora le poţi spune fraza asta peste o oră de la prima privire. Un fel de linişte şi siguranţă. Şi uneori e bine să te desparţi repede de ei, pentru a nu reuşi să ajungi să nu-i mai cunoşti.



*Avea ochii de sticlă parcă. Reflecta în ei imaginea celor din jur. Un fel de negru limpede.

vineri, 29 iulie 2011

Nu acult niciodată cuvintele cântecelor. Nu ştiu de ce. Nu am cercetat cazul, da se pare că aşa-i mai bine. De ce să asculţi povestea altuia dacă o poţi inventa pe-a ta? Ştiai că acelaşi la-la-laaa mai multe persoane îl pot interpreta diferit? Şi mai este ceva: cuvintele obosesc ... muzica - niciodată.
***
Privea de după colţ lucrurile de prea multe ori şi de fiecare dată se surprindea cu aceleaşi gânduri în cap, numai că mai aparea şi un fel de zâmbet pe buze. Un altfel de zâmbet...

miercuri, 27 iulie 2011

la marginea mijlocului


Se mai întâmplă să-şi pună rochie nouă, şi zâmbet nou, dar uită să şteargă praful de pe ochi.

Se trezeşte din cauza prafului şi atunci lasă mâinile în jos, îşi opreşte privirea undeva departe şi uită unde se află.

Poate că aşa trebuie?


duminică, 24 iulie 2011

Pentru a avea- trebuie să avem ce da.Nu obţii nimic fără să oferi ceva în schimb.
Dacă atât de mult dorim să ne zâmbească copilul din fereastra maşinii oprite la semafor- îi zâmbim .

Ne aflăm alături de oameni care au ce ne oferi (bani, statut,sfat, zâmbet, plăcere, plăcerea de a ne simţi importanţi, căldură ...), iar ei se află alături de noi pentru că avem ceva de dat în schimb.

Da totu are un început. La fel ca în orice relaţie- trebuie să fie prima privire.
Şi ce se întâmplă atunci când unui copil nimeni nu i-a zâmbit în fereastră?

Mai sunt şi cei care vor considera că nu au ce oferi, cei care nu-şi consumă energia pentru alţii, cei care nu au timp, iar alţii nu apreciază ceea ce li-a fost oferit... ieşind cîte unul din joc...

marți, 12 iulie 2011

De puţine ori sunt preţuite evenimentele pe parcursul desfăşurării acestora.
De puţine ori te opreşti din alergat pentru a realiza că alergi. Da ştii de ce? Pentru că profu de Educaţie Fizică, înainte de cursa de 7 minute a spus că nu este bine să facem pauze. Şi de ce mă rog am reţinut asta da nu faptul că trebuie de făcut regulat sport?

***

în unii oameni poate încăpea atâta bunătate (energie pe care o dau fără nici un scop, doar pentru că aşa sunt ei) ...






marți, 5 iulie 2011

secretul din cutia de pantofi

Cu ochii închişi pe o bancă în parc. Plăcut să simţi mişcare în jur în timp ce toţi muşchii corpului îţi sunt relaxaţi.

Mergea fericită pe stradă cu o cutie de pantofi în mâini. O ducea atent de parcă ar fi fost un lucru mult mai de preţ decât nişte încălţări pentru vre-o ceremonie din cele care le avem puţine în viaţă. Zambea. Abia după ce am reusit să consider stranie atenţia exagarată pentru acea bucată de carton am observat o lăbuţă jucăuşă care încerca să iasă de sub capac.

Interesantă invenţie-i cutia asta, poţi ascunde în ea lucruri de suflet...




sâmbătă, 2 iulie 2011

5,12

Ştii cum arată oamenii obosiţi?
Au ei un fel de bunătate nu ştiu cum pe faţa lor.
Au o mulţime amintiri...
Îi poţi citi în ochi regretele
Auzi suspine şi dorinţe suflate în vânt
Ei sunt mai aproape şi mai departe de tine.
Obosiţii nu au maine sau ieri-
Ei aşteaptă,
Aşteaptă să treacă oboseala...

Cum se face că unii se nasc şi mor aşteptând?

duminică, 26 iunie 2011

"- Asta înseamnă că sunt o persoană egoistă?
- Nu, înseamnă că eşti om ... "

Să te ocupi de viaţa altora este de mii de ori mai uşor. Delegi, nu faci nimic, iar rezultatul îl consideri victoria ta... doar că nu asta te face fericit.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Adormiţi la margine de drum


Drumuri în aceeşi direcţie pentru o vecie nu există. Prea  sunt diferite ele, sau oamenii care le urmează... Pot exista o mulţime de interesecţii bune, mai puţin bune, cu cei care vrem sau nu. Straniu este să laşi pe cineva la o cotitură şi să speri copilăreşte că va rămîne tot acolo și încă o să te aştepte nemişcat să-ţi ceară voie dacă vrea facă următorul pas. Întâlnim pe acest cineva uitat într-una dintre miile de intersecții de vreo 10 ani, şi căutăm cu disperare ceva familiar în priviri. Este, dar nu-i.
Viaţa asta-i nu ştiu cum nu aşa cum trebuie să fie. De unde atâta naivitate să crezi că lumea nu se mișcă din loc atâta timp cât nu-ţi îndrepţi privirea spre ea?


Cineva a spus o dată "bred îi tătâ asta". O fi, da deja pofig...

sâmbătă, 11 iunie 2011

Sportul e bun pentru sănătate.
Se spune că-ți  face muşchi şi ai posterior sexos.
Eu fug.
Tu fugi.
El cu ea fug.
Noi fugim.
Care şi cum, dar de cele mai multe ori în fără să știm unde.
E nesustenabil să fugi de chestii care ştii că nu le poţi evita. 
Culmea-i că în timp ce-ţi bate vântul în faţă te mai şi gândeşti că nu faci bine, păi aşa nici muşchii nu apar.

Alergăm după niște gânduri, pentru ca în momentul când le vom prinde să ne pară rău că am facut-o.


vineri, 10 iunie 2011

Cere şi ţi se va da



Sau nu cere...
Way!!! Prea-superficial-ul omoară încet da bine şi pe o perioadă lungă de timp.
Uneori avem ocazia să vedem unde am greşit,alteori nu. Important e să ai curajul să recunoşti. Dacă aş face asta dintr-o dată, organizmul meu ar fi fost şocat. Facem câte puţin primind plăcere de la fiecare picătură.
Mult prea multe adunate în ultimul timp.

Credeam că filmele mint. Nu, ele au spus un adevăr pe care abia câteva luni în urmă l-am înţeles...


_________________

Ştii, azi la noi a plouat şi înk s-a stins lumina. Era un baiat de vre-o 4 ani atras de băltoacele din ogradă mai mult decât orice altă jucărie...

p.s. apar punctele!

duminică, 29 mai 2011

O fost ceva...
Aşa un ceva care a schimbat un alt ceva mai mult decât aş fi crezut. Poate-i de bine. Vedem.
O să mai fie încă ceva. Aşteptăm. Emoţii din cu totul alt motiv decât ar fi trebuit.

Aham ...

joi, 26 mai 2011

Adie a libertate

Sfârşiturile sunt uneori mai frumoase decât începuturile. Se finisează o perioadă din viaţă în care ai avut totul planificat şi simţi cum începi să pluteşti fără să ştii exact unde o să ajungi. Acum ai dreptul la orice. Apare libertatea pe care o vei pierde odată cei vei lua o decizie de lungă durată. Sfârşitul înseamnă să fii aproape liber, sentiment uneori mai plăcut decât adevărata libertate.

O mie de planuri şi nici unul scris pe hârtie. Asta înseamnă să visezi. Şi nu mi-i frică de faptul că o parte din ele tot nescrise vor rămâne...

_______________
[...Au urcat pe munte, iar acolo era o casuta. Pe o bancheta, afara, statea batrânul cu pipa în gura.... Heidi a ajuns prima la el si l-a salutat. Si-a gasit imediat, singura, un loc de dormit, în pod, pe fân proaspat... Si bunicul ei i-a explicat de ce tipa vulturii (ca de fapt râd de oamenii de la oras, care nu au curaj sau timp sa urce pe munte) si de ce ia cerul foc la apus: asa spune soarele noapte buna muntilor, pâna a doua zi, în culori preafrumoase, ca sa nu-l uite... ]


marți, 24 mai 2011

Hai să trăim ca în fotografii.
Acolo culorile sunt mai frumoase şi lumea-i mai naturală.



joi, 19 mai 2011

straniu de interesant


Prea multe sentimente contadictorii. Atât de multe încât nu am nici o şansă să-mi mai pot explica ceva.
Interesant să analizez gânduri făţă de unele evenimente. Plăcut că văd că cel mai bine este aşa cum este acum. Mai trebuie 2 zile să găsesc toate argumentele care să demonstreze asta. Interesant este să nu fii deacord ceea ce gândeai cu ceva timp în urmă.

Sau pentru că ar fi fost mai complicat? NU, pentru că au fost fântâni în pustiu (în ambele sensuri)...

miercuri, 18 mai 2011

Azi mă gândeam la cireşele care se coc devreme. Nu mai ţin minte când exact perioada când sunt deja bune, da ştiu că de fiecare dată mă mir:" iar prea devreme apar". Nu-mi plac ele mie. Aduc aminte de vară în momentul când trebuie de depus ultimul efort cu examenele şi restu prostiilor universitare. Acum aş vrea să fie deja coapte - să am pe ce da vina ...

luni, 16 mai 2011

Ne plictisim repede de problemele altora. Nu avem timp pentru ele. Dacă vezi aceeaşi persoană o săptămână întreagă fără dispoziţie, te obişnueşti. La întrebarea: "Cum la tine?" rar când mai avem curajul să răspundem sincer din motiv că nu se va intra în delatii.

Oamenii gruziţi gruzesc...

sâmbătă, 14 mai 2011

călătorii legănate


Îmi place să dorm în transport, pe bancheta din spate, mai ales dacă e seară. Cred că se ia din copilărie. Adormim pentru că ştim că este cineva alaturi de noi care ne leagănă. Asta linişteşte.

Am găsit o explicaţie pe net de ce copii adorm când sunt legănaţi:
E un fel de "manipulare". E vorba de celulele de echilibru aflate in ureche care receptioneaza informatiile referitoare la miscarile capului si ale corpului si le transmit creierului, iar daca ele se repeta un anumit interval de timp atunci e indusa o stare de somnolenta. Asta se intampla mai ales daca miscarea resimtita e ampla si usoara.

... da eu totuşi vreau să cred că adormim pentru că suntem iubiţi.

vineri, 13 mai 2011

oameni pe patine

Ştim noi multe. Toţi suntem înţelepţi, da câteodată mai trebu să ne scuture cineva pentru a ne aduce aminte de lucruri demult ştiute... sau chiar evidente. Azi cineva a spus: "dacă vezi că omu îi "skoliskii" ap lasă-l, de ce să mai comunici cu el..."

Şi chiar.. de ce? din politeţe? pentru a evita o ceartă? sau din lene de a încerca să luăm o decizie?
Aşa gen de oameni distrug libertatea. Ei nu sunt răi. Ei sunt lunecoşi.

miercuri, 11 mai 2011

ceai verde fără zahăr


În 24 de ore se iau mii de decizii. O foarte mare parte din ele nu ne afectează în nici un fel existenţa noastră. Da câtă energie pentru ele!!! ... şi cu toate că demult ştim ce vom alege, oricum ne pierdem timpul pentru a analiza toate variantele posibile şi imposibile.
După o zi plină de decizii de tot felul, ajungi seara în cafenea să bei un ceaşcă de ceai. Chelneriţa cu o faţă obosită, dar plină de entuziasm te întreabă ce vrei. -"Ceai vă rog. " -"Infuzie, pacheţele, verde, negru, iasomie, fructe de pădure...?" Şi aici uiţi care este cel pe care îl bei deobicei, priveşti chelneriţa cu o mutră enervată de parcă din cauza ei creierul tău s-a măcinat cu tot felul de soluţii de dimineaţa până seara, te gândeşti câteva secunde, după care o rogi să-ţi aducă un ceai verde fără zahăr... (ca tot timpu)...

duminică, 8 mai 2011

ancorând


Iubesc ancorele
ele ştiu multe despre mulţi
ancorele amintesc
şi trăiesc împreună cu mine
ele aleargă, dansează, plâng
ele visează
ancorele iubesc şi sunt iubite
ele există pentru că sunt necesare sufletului

Ancorăm. Băgăm în buzunar sentimente.



Le iubesc pentru că îmi reamintesc de asta:

sâmbătă, 7 mai 2011

SIMPLU

Eram odată aşezată pe un scaun, cu spatele la lumea care îmi adresa tot felul de întrebări.
Am ajuns la oameni şi ce apreciez la ei . Îmi plac oamenii simpli.
A urmat întrebarea logică: simpli, asta cum?

Din start- eu nu sunt simplă, pentru că e o artă să fii așa, sau poate-i noroc, sau soarta. 

Oamenii simpli?
Ei sunt cei cu care poţi fi tu fără să ţi se pară că greşeşti.
Ei trăiesc pentru viaţă, nu pentru a demonstra altora cum pot ei mai bine respira.
N-o să-i auzi niciodată vorbind despre respiraţia lor.
Ei au curajul să greşească.
Ei au lumină cât pentru tot întunericu lumii.
Nu le pasă de gândurile celor cărora nu le plac oamenii simpli.
Şi mai au ei ceva ce nu se poate defini, da acest ceva îi face să fie SIMPLI cu adevarat.


joi, 5 mai 2011

Îi drept?

Acolo unde nimeni nu te cunoaşte eşti acel "tu" pe care nu ai avut ocazia să-l vezi niciodată. Te desparţi de "tinele nou" când revii şi aştepţi să-l revezi pentru că ţi-a plăcut.
E adevarat că acel "eu" este cel mai "eu" dintre toate "eu-rile", din motiv că acolo nu ţii cont de nici o părere, privire, cuvânt?
Adica este necesar să te duci undeva să te cunoşti?
Deci dacă nu ai paşaport nu prea ai şanse să te cunoşti?

miercuri, 4 mai 2011

Dacă ai vacă

Dacă am vacă:
aud muşte care zboară în juru-i
simt miros de balegă
văd copite murdare

Dacă nu am vacă:
aud respiraţia calmă
simt miros de iarbă rugumată
văd privirea limpede

Da... nu am vacă şi sunt fericită :)




joi, 28 aprilie 2011


Măi, interesantă toată treaba asta:

te iubesc toţi- nu te iubeşte nimeni
iubeşti pe toţi - nu iubeşti pe nimeni
iţi răspund toţi la telefon- nici unuuul
viaţa e frumoasă - "ce asta-i viaţă?"

şi  aşa ogogo cât de des alternează pendulul dintr-o parte în alta. Asta toţi sincronic o fac? Sau eu mut pendulul fără să-mi dau seama.

Mister...

Da, mai este ceva: dispar poveştile.
M-am trezit recent că ele chiar dispar.

sâmbătă, 23 aprilie 2011

de Paşte

Vine sărbătoarea văruitului pereților și vopsirii ouălelor...
Știi, de Paște faci curat nu pentru că vin vecini sau rude în ospeție și trebu să arăți că ești gospodar... De Paște se face curat cu sufletul și pentru suflet. Pentru sărbătoarea asta nu te lenevești să ajungi în cele mai îndepărtate colțuri să ștergei praful ... O plăcere nebună cînd te arunci seara obosit în pat .. cu sufletul odihnit... La curăţenii generale căsești comori prin casă... Găsești caiete vechi ascunse cît mai departe de lumina zilei, bucăți de hîrtie cu desene făcute în timpul orelor plictisitoare, albume cu fotografii uitate printr-un colț, atît de multe amintiri aruncate prin casă ... și abia acum scoase de sub capac. Iata de ce de Paște se face curat 2 zile, întinzi plăcerea răsfoind atent fiecare amintire descoperită...
Plăcut.

joi, 21 aprilie 2011

80% din toate schimbările care se pot întâmpla ne sperie nu din cauza că o sa pierdem ce am avut .. da pentru că nu ştim ce vom avea...
Şi ce se întâmplă dacă pierdem ce am avut? Nimic. Chiar nimic. Azi cred că-i mai bine chiar ...

Da cum ar fi fost viaţa unui om fără frica de schimbări?

miercuri, 20 aprilie 2011

Ceasuri străine


Îmi place să dorm în ospeţie, mai ales la sat. Acolo oaspeţii dorm în "Casa mare" -odăi în care se intră rar de tot, doar pentru a luat ceva de prin dulapuri sau a face patul pentru persoane importante. În "servant" poţi găsi biscuiţi puşi la păstrare pentru zile speciale, coniac şi o mulţime de veselă strânsă de-o viaţă de către stăpânii casei. Miroase a busuioc şi alte plante sunt puse la uscat pe dulapuri, miroase a var şi un pic a mucegai. Aici e răcoare pentru că vara lumina soarelui nu ajunge să străbată draperiile, iar pe timp de iarnă se încălzeşte mai puţin decât în celelalte odăi. Aici albiturile au miros proaspăt şi sunt plăcuto-aspre. Nu ştiu de ce, da oriunde nu m-aş duce oricum voi gasi perne mai speciale, foarte diferite de cele pe care le avem acasă, de parcă numai eu am perne de mărime şi formă normală. În ospeţie ele sunt maari şi mai moi, iar plapuma e mai grea, plăcut... Ceasul are un rol aparte. Ecoul lui se aude în întunericul turbat din odaia pentru oaspeţi. El sună a linişte şi pace. Iar mâine dimineaţa o să întâleşti aceeaşi oameni care ţi-au oferit odaia cea mai de preţ din casa lor, pentru tine au păstrat bicuiţii şi coniacul din "servat"... ei au avut grijă să îţi ofere albituri proaspete şi ...pace.

tusovka în cap


Câţi oameni pot încăpea într-o "rutieră" ?
Da ai numărat în troleu dimineaţa devreme?
Da în cantină la ora 13.00?
Da în facebook?

Da în capul unui om? greu de spus.
Acolo îi plin. Sarmanii ...cred că abia
de mai au cu ce respira.

duminică, 17 aprilie 2011

umbre

Am să-ţi spun într-o zi un secret. Am să-ţi arăt ceva. O voi face atunci când nu va mai fi actual titlul şi conţinutul.

"- Spune-mi secretul tău...
- Nu am secrete, sunt lucruri despre care prefer să nu vorbesc şi să nu ştie altii. "

Toţi avem astfel de lucruri. Cel mai curios este faptul că ăsta este unicul detaliu care ne impiedică să citim adevărurile unui om.
:) - hieroglifa afişată de fiecare dată când nu am ce spune. Asta fac azi şi în alte multe multe zile. Oi spune eu ceva, o parte din întreg, pentru ca până la urmă să fie asimilată doar cea mai puţin importantă, pentru că acceaşi hieroglifă are o mulţime de sensuri şi niciodată unul clar.
Şi totuşi e bine să uităm ... şi să începem în fiecare moment de la zero pentru a ajunge acolo unde dorim acum.

vineri, 15 aprilie 2011

Se spune că nu-i bine să mergi cu turma. Nu-i. Da dacă turma merge unde trebu? Se întimplă uneori, rar de tot, ca mulţimea să aibă dreptate, însă cei care sunt obişnuiţi să înfrunte curentul, uită să pună şi mintea în funcţiune pentru a vedea ce este corect şi ce nu. Prea ne este frică să ni se piardă personalitatea în mulţime, şi de aici apar teorii absurde.
A spus odată o fiinţă genială: "Nu contează ce valori ai, important este fă fie ale tale, nu te ghida după mediul tău social. Tu poţi fi deacord cu ce spun alţii atât timp cât într-adevăr crezi în asta..."

miercuri, 13 aprilie 2011

acasă

Acasă la mine nu mi-i chiar acasă pentru mine, adică este, da nu tot timpu. Pentru mine acasă este în mijlocul nopţii, cu lumina stinsă, culcată în patul meu. Ştiu că nu-i bine să vreau să fiu tot timpu în zona mea de confort. Cică lumea spune că trebu de ieşit din ea. Da mie imi place să stau în pat. Acolo e acasa mea ... şi mai ales atunci când înveţi să uiţi totul. Asta înseamnă să fii fericit ...

duminică, 10 aprilie 2011

Culori de demult


Şi din nou aveam vreo 8-9 ani. Până la şcoală făceam 15 min pe jos. Atunci nu mă alintam să iau transportul public, da defapt nici nu prea aveam ceva direct până în pragul şcolii. E interesant faptul că fiind copii, drumurile pe care le făceam erau mai conştientizate ... mai atenţi la detaliile din jur şi lucrurile pe care le vedeam. Azi avem scopul să ajungem unde ne trebuie, fără să vedem drumul pe care în parcurgem.

Defapt cele 15 minute erau mult mai lungi la acea vârstă, îmi trebuia să aloc vreo 3 sferturi de ora pentru ca, căscând gura pe la fiecare colţ, şă ajung într-un sfârşit la şcoală. În drum coboram multe multe scări (pe care de nenumărate ori le-am numărat şi niciodată nu am mai ştiut câte sunt), treceam pe lângă un câmin pentru studenţi, ridicam un deal, treceam prin orgada unei şcoli (unde măturătorul era un om cu defect de vedere), traversam un drum, şi încă unul, treceam pe lângă ghereta de la care cumpăram gume de mestecat când mă întorceam acasă, coboram vreo 5 scări, mai admiram nişte case de-acelea frumoase, cu balcoane şi ogrăzi mari, traversam un alt drum şi ajungeam în faţa şcolii. Undeva între ograda celeilalte şcoli prin care treceam şi drumul care trebuia de traversat, de multe ori privirea mi se oprea la un subsol al unui bloc de locuit. La fereastra care se vedea doar pe jumătate erau expuse nişte picturi, imagini abstracte cu o mulţime de culori. Mă aplecam şi încercam să văd restul operelor de artă împrăşiate prin camera întunecată în care nu era zare de mobilier. Nu ştiu dacă îmi plăceau picturile, mai mult cred că-mi părea rău de bătrânul care trăia în astfel de condiţii alături de arta lui. În drum spre casă, ne apropiam cu colegii de fereastra prin care se vedeau picturile şi ne minunam în gura mare de frumuseţea acestora. O făceam mai mult pentru a auzi moşul din subsol că este apreciat, crezindu-ne destul de importanţi pe lumea asta pentru ca omul cela să se simtă mai bine datorită cuvintelor noastre. După vizita la domul pictor ne duceam veseli acasă, cu gândul că am putut face pe cineva fericit.

Asta cred că a fost prima mea întîlnire cu arta (dacă nu luăm în consideraţie orele de desen de la şcoală).

Desenez foarte rar (doar pe margina paginilor, pe ultima foaie a caietelor, şi pe uşa odăii mele)...




Nu mi-au placut niciodată figurile de stil. Eram în clasele primare când aveam exerciţii în care trebuia să facem comparaţii. La un test am avut de comparat iarna cu ceva. Eram sigură că toţi vor scrie "iarna ca zână în straie able". Nu eram genul de elev care să vrea să iasă în evidenţă, da atunci am hotărât să fi originală. Am fost! Am completat spaţiul liber cu: " ca un frigider". Cel puţin la sigur mi-am amuzat învăţătoarea. Şi acum mă gândesc uneori: iaca dacă să n-o compari cu o zână, atunci ce variante mai pot fi în afară de frigider?))

Da azi imi permit să compar. Măi, era câinele cela de un fel de roz transparent, iar ochii chiar erau 2 bumbi negri, ca la rochiile de demult ale mamei.

vineri, 8 aprilie 2011

Ciudat de interesant. Ne place să vedem lucrurile pe care le vedem, chiar dacă credem că nu ne plac. Ne complacem în suferinţe născute în capul nostru, sau reale. Alegem lucruri ne provoacă suferinţă, şi asta pentru că sunt momente în care starea depresivă ne permite să credem din toată inima că merităm o zi de odihnă. Ne luăm din cont propriu acea zi pentru a ne lecui. Iar mâine aceeaşi problemă va fi deja uitată şi neinteresantă pentru mintea noastră. Căutăm ceva nou care să ne macine mâine. Sau revenim... revenim pentru că mai avem nevoie de timp ... mult timp...

joi, 7 aprilie 2011

o zi,aş spune eu, ... productivă (la nivel de gânduri şi idei).
Azi aflasem întimplător că natura nu-i proastă şi m-am bucurat enorm pentru ea...
Azi cerbul care alerga prin pădure de ceva timp a aflat că nu mai trebuie să se obosească degeaba. Undeva în adâncul sufletului ştia, dar a avut nevoie de confirmare din exterior, important e să nu uite.
Tot azi am văzut primul pom în floare.

marți, 29 martie 2011

Filtrăm


Filtrul-cel mai necesar accesoriu de care avem nevoie pentru a fi oameni de care vrem (trebu) să fim. Reţinem lucrurile de care are nevoie mintea noastră, nu noi, da mintea noastră. Mi-o trebuit o formulă odat la un examen, da iaka ea (mintea) o spus că nafig mie imi trebu asta. O hotărât să lase loc pentru lucruri mai importante. Filtrăm oameni, uneori şi noi fiind filtraţi. Filtrăm idei, vise, teorii, cuvinte, emoţii, decizii, zile, priviri...


Fiecare îşi cumpără filtru de unde vrea el. Şi iaca aşa apar oameni diferiţi. Ce să faci dacă la unu sita îi cu borţi mai mari, da la altu ele îs minuscule? Ţ-ai cumparat de care ai vrut. Amu trăieşte.

sâmbătă, 26 martie 2011

La poalele raiului

Trăia în mijlocul raiului pe care nu-l mai iubeşte nimeni, în afară de cei care îl văd rar. Pentru că devenind rutină acesta îşi pierde valoarea. E rai doar pentru cei care nu-l au.
Nu s-a trezit cu noaptea-n cap. De ce? Nu era nici el sigur. Poate pentru că mama era în "vacanţă",sau grădiniţa nu lucra... Fiind prea mic pentru a avea treburi serioase dimineaţa devreme, a hotărât că soarele va găsi curajul să răsară fără confirmarea băiatului.
Soarele e sus pe cer, o gălăgie pa care nu-o poţi înţelege până nu depui efort să desluşeşti sunetu produs de fiecare animal agitat din gospodăriile învecinate.
Toata ziua a "muncit" prin gradină, ogradă, în drum şi mai mult pe lângă cărarea de unde trebuiau să apară copii vecini, de la şcoală. A doua parte a zilei trece mai vesel pntru că are cu cine discuta problemele globale. Seara lumea se duce să-şi ia vacile. Acolo nu are de ce să-i fie lene să meargă, acolo e multă lume. Un sat întreg aşteaptă la poalele dealului, pe "toloacă" momentul când de la orizont vor apărea alergând la vale animalele lor. Nu ştie ce e în sufletul altora, însă băiatul sare în sus de fiecare dată când dealul este inundat de o mulţime de puncte care coboară haotic la vale. În drum spre casă se miră de vaca vecinului care deschide poarta cu coarnele, anină cu băţul fiecare gard de pe marginea drumului, salută orice om pe care îl vede, pentru că aşa se face acolo... şi ajunge acasă. Dacă e primăvară sau toamnă atunci miroase a frunze arse şi din toate grădinile se ridică dungile sure de fum pe care nimeni nu le obesrvă (din lipsă de timp sau pentru că nu merită atenţie nişte fumuri banale şi miros de ars). Când se întunică binişor copiii se adună "în drum", cei mari pentru a-şi face ochi dulci, cei mici pentru a-şi alege personalitatea pe care o va urma: "Eu când voi creşte mare tot aşa voi fi".
A intrat în casă obosit pentru că a avut o zi cu multe evenimente.
Ei au televizor şi asta adună lume. Uneori seara au oaspeţi doriţi de telenovele mexicane. Atunci toţi stau ţintiţi în faţa cutiei fără să scoată o vorbă.
Din grădină, seara se vede Carul Mare, se aude cântecul broaştelor şi miroase a pace.

Acum e altfel, ajunge acolo o dată pe an, coaboară din maşină, descalţă pantofii şi îşi aduce aminte de copilărie. 15 ani petrecuţi departe de rai au modelat amintirile în cele mai frumoase imagini posibile. Nimic ce are în lumea departe de rai nu poate înlocui mirosul de fum şi cântecul broaştelor. Copiii şi deja oaspeţii sunt singurii care pot savura. Se pare că din acest motiv preferă să rămână oaspete acasă.

joi, 24 martie 2011




Principalu` OAMENI sâ şim !!!*





* "cum spune Doru" (Doru asta-i cel care a ramas in memoria mea drept autorul acestei fraze. Îl ţin minte vag, ştiu doar că-i om de treabă- o spus lucruri corecte.)

miercuri, 23 martie 2011

Bule


Cineva a devenit proprietarul unei maşini care face bule de săpun .... multe multe buleeee. Sar în faţă, împiedică să respir de la primul cuvânt şi o bună perioadă de timp după ce e încheiată discuţia. Sunt doar bule, da apasă creieru cu o presiune nebună. Se sparg când îţi dai seama de starea proprietarului.

Uneori îşi uită acasă maşina de făcut bule şi în astfel de zile omul ăsta e mai om nu ştiu cum.

Sincerităţi împăturite

Recent am citit un şerveţel. Nu-mi era adresat şi nici nu era scris de persoana mea.
Da ştii? Aş fi vrut să se scrie şi despre mine asta cândva. Mai ştii ce? Aş fi vrut să-l citească
şi cel căruia i-ai adresat şerveţelul. Aş mai vrea să fii fericită.

Da, şi încă şerveţelele au propietatea de a fi sincere. Lucru bun.

luni, 21 martie 2011

costul a 70 de km

aaaaaaEram la o tabără de vară. În odăi lumea se impărţea aleator de către organizatori. Văzuem o singură persoană cu care nu-aş fi dorit să-mi fie colegă de cameră... şi evident cu ea mi-am petrecut o bună parte de timp în acea săptămână. Era una distre persoanele care vine din altă lume. Înalta, bine făcută,cu tatuaj şi o mulţime de accesorii fără gust atîrnate pe ea- genul de om care prin aparenţă vrea să demonstreaze indiferenţa şi poate chiar agresivitatea faţă de ceilalţi. Am incercat s-o accept doar pentru că nu-mi plac conflictele deschise şi mai era ceva: eu nu am avut ocazia să fiu în centrul unei bătăi vre-odată şi eram sigură că ea avea cunoştinţe în acest domeniu, deci riscam să trec prin noi experienţe şi nu-mi prea doream asta. După 2 zile a mai fost cazată o prietenă de-a ei: "veseeel" ...
aaaaaAu urmat zile şocante pentru mine. Am aflat că oficial cresc într-o seră. Trăiau în aceeaşi ţară cu mine dar în lumi unde nimănui nu-i pasă de personalitatea celorlalţi... acolo cuvântul "familie" are alt sens, prietenii pot deveni duşmani peste noapte din cauza unei bârfe sau glume nereuşite .... acolo părinţii îşi alungă de acasă copii pentru că aceştia au fost violaţi. Tot acolo sunt apreciaţi oamenii din penitenciare: "ei fură pentru că nu au încotro...". Au de ce să creadă asta, lumea lor este prea degradată pentru a mai exista valori şi principii ...
aaaaaŞi o să suprevieţuiască în continuare în aceeaşi lume, la 70 km de lumea mea. E adevărat că omul îşi face singur destinul, însă atât timp cât nu ştii cum este afară, de unde ai putea afla că nu eşti acolo unde vrei să fii?
aaaaaaUn ciuvak deştept a spus că cel care respinge lumea din jur are cea mai mare nevoie de dragoste...
(dedicat Nadei)

marți, 15 martie 2011

Scrisoare din viitorul apropiat


Mă trezesc deja de 2 săptămâni devreme pentru a face sport. Asta-i mai mult pentru a vedea soarele de dimineaţă, pentru a-mi demonstra că pot face ceea ce mi-i lene da-mi aduce multă satisfacţie. Cum fac sport? Alerg. Alerg pentru a prinde cât mai mult soare. Am nevoie de el, îl depozitez undeva în mine şi atunci cînd mi se pare că viaţa nu are sens, îmi aduc aminte de el. Aaaa şi mai este ceva, alerg datorită unei cărţi citite cu mulţi ani în urmă. Ray Bradbury în "Fahrenheit451" a scris despre o "ciudată", care spre deosebire de restul omenirii ştia că dimineaţa pe iarbă se depune rouă. Eu am redescoperit roua primăvara asta...
(30 martie 2011)

luni, 14 martie 2011

trăim way!

Credem în soartă? Credem sau nu? Credem!
De multe ori s-au întimplat lucruri care demonstrau că exista soarta asta, sau spune-i cum vrei... Şi dacă nu este atunci cum are loc evenimentu ista? Nu prea este logică !Probabilitatea că s-ar fi putut întâmpla era de 0.1% şi asta a fost de-ajuns.
 Cineva mi-a spus: "S-a întâmplat pentru că trebuia să se întâmple ceva, adică orice. Tot timpu se întâmplă ceva, aici nu-i sens. Nu-l căuta, pierzi timpul..."

Raţiunea spune da. Lucrăm şi la restu` ...

vineri, 11 martie 2011

am învăţat să cânt



Am avut şi eu ore de muzică la gimnaziu ca şi orice alt elev. La fel ca alte 99% dintre liceele Moldovei, la noi muzica era o un obiect de la care nu am luat nimic mai mult decât "Lu-ci şi Li-anaaa flori au cumpă-rat" şi "Cu-cu sus pi-o ră-mu-rea tare frumoos glăsuiaaa: cu-cu, cu-cu-cu, cu-cu, cucu tot cânta..."... Profu, un bărbat serios (cel puţin aşa incerca să pară) nu ne putea linişti niciodată şi des ora de muzică se finisa cu multă zarvă din partea lui şi ameninţări că v-om ajunge în cabinetul directorului...
Îl mai ţin minte în cantina liceului... în timpul pauzelor se ducea acolo... se rezema de perete şi privea cum mănincă copiii ... copii alintaţi care nu ştiu de unde se iau banii şi care nu le pasă de nimic decât ce să facă pentru a ieşi în evidenţă în grupul lor, cum să devină eroii pe care toţi îi privesc .... (se pare că ei au citit de mici "Diferenţiază-te sau mori" ... ei nu doreau să moară) .... Odată cineva i-a zgâriat un disc dintre acestea vechi pe care deseori le ascultam la orele de muzică, apoi a urmat o perioadă grea pentru clasa noastră pentru că profu n-a putut să ierte prostia .... şi nimeni nu înţelegea de unde atâta dragoste pentru un disc vechi cu muzică demodată ... Şi mai ţin minte acordeonul său cu clapele roase şi "cemodanul" sovietic în care se aflau 2-3 cărţi de muzică, un pix şi un măr roşu...

joi, 10 martie 2011

lumi în lume


o mulţime de oameni şi tot atâtea lumi (sau chiar mai multe... sunt şi [ne]fericiţi cu 2 lumi...). Le intersectăm uneori. Ne lovim de valori stranii, rămânem şocaţi de idei care până acum nu aveau loc în mintea noastră. Cuvinte? care cuvinte? cele mai elementare dintre ele au un alt sens în lumea lor. Vorbeşti pentru a menţine o conversaţie, dai din cap afirmativ pentru că e singura soluţie pe care o ai la moment, încerci să gaseşti firul de care să te anini pentru a găsi sensul ...
Şi-i stranie lumea lor nu prentru că ar fi rea, e diferită [sau chiar mai bună decât cea în care noi trăim...] Suntem învăţaţi de mici ce-i bine, iar încrederea oarbă în părinţi şi mediul nostru nu ne-a dat nici o şansă să alegem dintre mai multe "bine"-uri, şi doar atunci când ne ciocnim de lumea asta din alte lumi avem ocazia unică să vedem un "corect",dar subiectiv şi acesta, pentru că tot noi decidem al cui "corect" este cel mai corect...

luni, 7 martie 2011

Azi e 7 martie.
La mine îi sărbătoare.
Îmi scot culorile.
Le iau cu mine.
Mă duc să respir.
Încep curăţenia.
Eu vin.
Aşteaptă-mă !!!


8 Martie - o zi în care "bă(ia)rbatu" îşi face datoria şi ne aduce aminte cît de speciale, unice, gingaşe, preţioase, materne, bla-bla suntem... pentru a putea cu inima impăcată, în celelalte 364 de zile să ne demostreze cît de "bine" conducem, cît de "raţionale" suntem, cît de chitite şi "economicoase" putem fi, trimite sms-uri la toate fetele din cartela telefonică, se simte erou, şi gata. Bravo, bine c-o faci !
Da eu am hotărît să am sărbătoarea mea ... şi ea începe aaaazi !!!

miercuri, 2 martie 2011

Promit


Mult mult muuult bardaaaac ...e bine? nu ştiu, s-ar putea ... dacă-i dezordine înseamnă că sunt îndeajuns de multe detalii care fac dezordinea asta... cel puţin mai bine decât vidul. Da ce-ar fi să dispară totu? ... nu pentru mult,vre-o 2-3 zile... până reuşesc să simt lipsa. Am auzit că o parte din noi pot face asta (eu nu cred, da mai ştii...)

Se poate de încercat de făcut curat. Fac când gasesc timp... şi mai trebu de cumparat policioare (îi greu fără ele)...

Promit să fac curat primavara asta!






duminică, 27 februarie 2011

pentru clopotniţele tale inerte

Alege sero-buro-malinovaia cu attenok violet )) ...
hai să căutăm culori pe care alţii nu le cunosc ... nu ştiu care-i scopu: de a fi diferită, sau de a fugi de concurenţă (cînd aflu şi asta ap o să te anunţ)

Trist ca ne-am deprins sa nu vrem ce vrem .. eu aş spune că noi vrem ce vrem, da sperie efortu şi schimbarea, nu îndraznim să vrem pentru că nu ştim dacă vom avea ce vrem.... sau lăsăm pentru mai tîrziu să hotărim dacă vrem sau nu vrem ... şi trece trenu ... da după asta ne dăm seama că da, vrem ...

p.s. Da eu ştiu că tu poţi multe, way tu poţi totu ! U are my hero !!!

+ ştii la ce mă gândeam eu azi? .. avem aşa de multe în faţa noastră şi parcă toate-s ceea ce vrem. Multe vrem ...puţine facem şi după ne întrebăm dacă facem ceea ce vrem, ce putem ... sau ce alţii vor să vrem...

sâmbătă, 26 februarie 2011

mărţişor


Aveam 4 ani şi am primit de la bunica o scrisoare cu 2 mărţişoare croşetate.... eram prea mică (sau poate că-i altu motivu) să înţeleg că cineva a piedut timp pentru a-mi face un dar din inimă.

Azi avem mărţişoare însă mai puţină primăvară în suflete.

Da noi de ce nu expediem scrisori în plic?

vineri, 25 februarie 2011

cînd lumea ne spune lucrurile pe care vrem să le auzim tindem să-i credem ... sau: "auzim lucrurile de care avem nevoie" ...

cineva mi-a spus azi: "ai încredere în oamenii care te cunosc" ... o frază genială !!! [cel puţin eu aşa cred] ... afli răspunsuri la întrebările care te frămîntă în momentul în care te aştepţi cel mai puţin ...
eu azi am înţeles ... şi-ţi mulţumesc pentru asta

miercuri, 23 februarie 2011

dor de ploaie



calmează furnicile obosite
linişteşte praful din drum
şterge creta de pe asfalt
uită urmele proaspete
atinge sufletul
trezeşte culoarea
îţi inchide ochii şi te face să zâmbeşi ...










luni, 21 februarie 2011

Perfectul lenos


Am descoprit care sunt cei mai periculoşi oameni ... periculoşi mai mult pentru propria persoană decât pentru omenire ... asta îs perfecţioniştii lenoşi. Dacă să analizăm fiecare "calitate" în parte:
perfecţionist -Ă, perfecționiști, -ste, adj., s.m. și f. 1. (Adept) al perfecționismului (1). 2. Persoană care suferă de perfecționism (2). – Din fr. perfectionniste. {perfecţionism- s.n. Tendință de a atinge perfecțiunea, progresul nelimitat. ♦ Tendință nevrotică de a atinge imposibilul, care poate merge până la obsesie. [<>
Lenos -adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.



Iaca dacă eşti numai perfecţionist atunci faci totu ca lucrurile să fie perfecte, dacă eşti lenos ap nu faci nimic, da nici nu te mustră conştiinţa...

Amu hai să ne imaginăm un om care nu numai că este perfecţionist, da încă şi lenos mai este... Vrea să facă lucrurile perfecte, nu ridică nici un deget pentru asta ... trist ...

vineri, 18 februarie 2011

Coada


Exagerăm măi !!! ... ştiu că în "cei 10 paşi ai branding-ului personal" era ceva de tipu că trebuie să-ţi găseşti followeri/fani ... Nu puteam accepta ideea că trebuie să-ţi creezi cozi artificiale (da nu eram sigură, mă gîndeam că s-ar putea să nu înţeleg ceva... ) Azi pot afirma oficial: MĂI OMULE !!! NU merge ... chiar NU merge ... eu am vazut azi o coadă... mie nu-mi place ...

joi, 17 februarie 2011

Chibrituri vinovate


Aşa o stare de parcă oamenii ăştia se bat pentru aerul din atmosferă "nu dă Doamne să-i ajungă şi vecinului meu." sau: "trebu numa eu să ma simt bine, că dacă vecinu' o să fie la fel de fericit ap fericirea mea nu va fi perfectă."
Progresăm? ... eu n-aş spune. În timpurile când aprindeam focul cu piatra cel puţin ne luptam pentru hrană, foc, viaţă,peşteri. Da azi? Nu ştiu, tre' de făcut sondaje.

way omuleeee !!! prosta trăieşteeee! Nu pentru mine, mamă, tată, vecin, cumătru- pentru tineee !!! ... şi dacă hotarăşti să trăieşti pentru tine şi alegi să continui tot aşa ap s-ar putea să şi ajungi să fii fericit .... sau nu...
În concluzie hai să găsim vinovatul. Eu cred că-i omu' care a inventat chibritul ...

*şi totuşi, dacă hotărăşti să trăieşti pentru altcineva, vezi dacă persona în cauză vrea asta... există probabilitatea să te scremi degeaba.

miercuri, 16 februarie 2011

în ce ne măsuram?

nr. de prieteni pe facebook?like-uri la poza de profil?... sau nr. comentarii la status?...oameni pe care îi ştim?oameni pe care îi iubim?cărţi citite?diplome şi certificate?pahare de bere?bani?clipe de singurătate?succese?greşeli?lacrimi?statut social?centimetri?


CAMPOT !!!

[ scremându-ne să devenim produsul pe care societatea îl va accepta?]

duminică, 13 februarie 2011


Dacă o femeie te-a pus în lista ei de prieteni – ea de acolo nu te va mai scoate niciodată (o idee citită din notiţele unui amic) ...

Eu aş spune că ea te poate scoate din lista asta, dar niciodată pentru a te agăuga într-alta ....
iată de ce suntem noi un pic mai diferite ...

vineri, 11 februarie 2011

măsura


"Omul este măsura tuturor lucrurilor" a spus odată un ciuvac deştept- Protagoras ... asta m-o învaţat pe mine la orele de filosofie ...

eu spun ca omu` cela o spus corect ...


câte suflete, atâtea măsurători... şi toate-s bune, da fiecare le utilizează pe ale sale pentru că aşa trebu.

joi, 10 februarie 2011

"şi s-o terminat povestea"

L-am retinut pentru ca este diferit.. pentru ca stie cum sa comunice cu oamenii ... si mai ales cu studentii ... pentru ca este plin de idei si intrebari geniale... pentru ca zambeste cind intilneste pe cineva cunoscut.... chiar si dupa un an ne tine minte pe fiecare ...si cand ne vede pe drum nu asteapta sa-l salutam ... o face primul daca reuseste ..... l-am retinut pentru ca e om bun ....

miercuri, 9 februarie 2011

pentru cele trei puncte

dacă vrei să afli în ce zi a trebuit să învăţ cel mai mult... ap uite-te cînd au mai apărut postări pe blogu ista ....

Citind nişte notiţe înţelepte am aflat că dragostea ţine 3 luni şi ştii ce am hotarît? ... trebu să încep a iubi la momentu potrivit... ţ-nchipui ce se poate întimpla cu mine dacă încep să fac asta un pic mai devreme sau mai târziu? ... pierd cel mai important lucru din viaţa mea pentru k n-am fost atentă .... da se poate de iubit toata viaţa cîte 3 luni cu intrerupere de o zi între aceste iubiri? ... eu spun că trebuie de încercat .... prea frumos povestesc filmele despre iubirile pînă la moarte pentru ca nişte cercetători dezamagiţi să ne strice planurile ...
hai să facem cercetări mai optimiste în acest domeniu ...

marți, 1 februarie 2011

Dacă ar trebui să aleg un sentiment pe care să-l exclud definitiv din viaţa mea asta ar fi DORUL ... mi-i dor de lume.Mi-i dor de ei? de locuri, circumstante, stări...?

de ieri, de azi, de miine, de vise, de singurătate, de mare,de cei care mă ştiu. Mi-i dor de cei cărora le pasă ... da le pasă cu adevărat, de cei care mă văd şi mă simt, de cei care-mi simt lipsa ... de cei care (nu) mă preţuiesc pentru ceea ce (nu) sunt ....

mi-i aşa de tare dor ...

luni, 31 ianuarie 2011

intuitiv călcând prin străchini

Oameni de încredere susţin că femeile au intuiţia bine dezvoltată.... off... mai bine nu spuneau nik ... Iaca mă gândesc ce-i cu intuiţia mea ... sau ea intenţionat caută străchini şi pe mine nu mă anunţă, sau nu există. Cînd am nevoie de dînsa şi încerc s-o strig ap apare podrushka ei - paranoia. Şi degeabaaaa ... fă ce vrei da eu nu voi nimeri ce trebu ....
Da azi am înţeles: intuiţia mea ţipă în megafonu` cela ceva, da eu îmi astup urechile şi peurm o acuz că nu vorbeşte destul de tare.

p.s: şi de ce oare mă simt cobai de laborator? asta-i intuiţie sau iar devin paranoică? -
Ştiu !!! intuiţie! numai că de multe ori abaterea realităţii de la visele noastre ne face (să vrem ) să credem că nu este adevărat asta. Şi pontu` mai există ea dacă nu vrem s-o credem ?... sarmana .. eu îl locu ei m-aş sinucide cu aşa proprietar nerecunoascător...

luni, 24 ianuarie 2011

Cu picioarele-n aer


Vedem lumea pe dos şi pretindem că ne înşeală.
da amu încearcă să atingi picioarele de pământ...
NU, nu vreu .... mai bine stau cu ele atârnate în aer şi pretind că ceilalţi greşesc.... mai uşor... mai convenabil... mai mult sânge ajunge la creier, da asta ajută ...

... eu stiam ca lumea este telepatică ....da se pare că nu-i aşa ... câteodată ea crede ca eu îs telepatică ")) ... şi-i di stranii ... las s creadă

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Mai avem 2 cerbi albi ...


Ştii, orice nu s-ar întâmpla, trebuie să crezi că ai un refugiu. Acolo te regăseşti ... şi redevii omul gol ... fără amintiri, sentimente, gânduri ... fără nimic... Eu am un astfel de loc. Acolo unde totul este perfect. Pentru tine ar fi plictisitor şi fără culoare, pentru mine în memorie nu mi-au ramas decât culorile ... cele mai ale mele .... acolo eu eram EU, acel EU pe care îl aştept şi-l revăd din ce în ce mai rar...
Ştii ... fără ca cineva să-mi fi spus cât de norocoasa sunt, nu mi-aş fi dat seama ... şi poate nici norocoasă nu-s... da omul cela care ii numeşte pe toţi sorii "sori" ... m-a făcut să cred asta ... şi-i mulţumesc pentru că-mi arată cu degetul lucrurile care merită iubite...

marți, 18 ianuarie 2011

adevarul

da tu cum crezi câte adevăruri sunt? ...

Problemă:
Stau 2 oameni unul în faţa altuia la o distanţă de 2 metri.
În mijlocul lor stă o vacă.
Primul: eu văd o coadă
Al doilea: eu văd coarne


....Măi omule, urca-te pe taburetkă dacă nu vezi bine d-aproape !!!...
Ş ştii ceva? ... poart-o în spinare cu tine peste tot .... şi muşchi faci ... şi te alegi cu adevăruri.
Apropo,nu ştiu cum tu,da eu uneori las taburetka intenţionat acasa.... da de celelalte ori o uit ....

miercuri, 12 ianuarie 2011

pentru că sunt femeie

Să nu vii niciodată făr-o crizantemă care miroase-a toamnă
Să nu vii niciodată fără să vrei să vii
Să nu aştepţi să spun că te iubesc
[pentru că nu ştiu dacă vreodată voi fi sigură de asta ]
Să nu-mi spui că mă iubeşti pâna nu vei şti că e adevărat
Să nu uiţi să-mi aduci aminte că viaţa are sens
Să nu uiţi să mă ţii de mînă atunci când trecem drumul
Să nu-mi spui "puişor" chiar dacă asta crezi că sunt
Să nu-mi spui niciodată ce haine trebuie să port
Să nu mă faci să cred că viaţe e rutină
Să nu mă faci să cred că tu eşti totul pentru mine
Să nu uiţi să-mi zâmbeşti atunci când îţi zâmbesc
Să nu uiţi să mă faci să râd când ştii că nu mi-i bine
Să nu deschizi ochii atunci când mă visezi
Să nu tradezi atunci când ştii că te tradez
Să nu adormi atunci când îţi vorbesc
Să nu-mi vorbeşti despre trecut sau viitor
Să nu uiţi că vreau să fiu cuprinsă în fiecare zi
Să nu refuzi s-alergi prin ploaie atunci când asta-ţi cer
Să nu refuzi să pleci când ştii c-aşa-i mai bine
Să nu uiţi să fii TU atunci când eşti cu mine

Şi să nu uiţi că orice nu s-ar întâmpla,
eu nu port nici o vină- pentru că sunt femeie

marți, 4 ianuarie 2011

da oamenii răi care nu vor să fie răi, ap ei îs buni?

Nu.. uite .. serios. Eu stiu ca toti oamenii sunt buni. Da sa luam un exemplu: eu de multe ori imi permit sa judec oamenii, da asta nu-i bine, pentru ca ce drept ai tu, care nici pe departe nu esti perfect sa judeci lumea? Iaca vezi?... eu deam nu-s buna, deci ?