____________________________________It`s exactly what you think it is.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

We were in the middle of a useless conversation when a girl runs in the room, and with her eyes in tears says ”I need a hug”, and grabs the first person that was close to her. The person gave her all the attention she was seeking for.
- ”Thank you”, smiled with gratitude, and left.

And I was sitting there and wondering when will I be able to do the same. To say when a hug is needed, or love, or attention. 

This girl, she just revealed the "new" rules for the game of life. You can ask. 

No need to feel miserable anymore? You just ask for support?
Too simple. 
It feels like others would do everything for myself and I don`t feel that important in my own life.
I could deal with it in a few days, would go through all the stages of misery, and then start to breathe again. Or I could also wait and hope to be seen and hugged. 


There is something wrong with the form of independence I used to practice. 
I still do, but it`s going to be less and less.  

luni, 14 noiembrie 2016

”Cîndva o mătușă foarte credincioasă îmi spunea că cei ce nu l-au cunoscut pe Dumnezeu tot în rai ajung, pentru că îs nevinovați.”  a spus Denis pe facebook

Fiecare cu Dumnezeul lui și istoria pe care o duce în spate. Fiecare cu adevărul său. 


Mulțumesc. 

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Iată așa o poveste camuflată frumos, ca să nu înțelegi nici tu, dar nici eu.

Deci, stau eu in mijlocul constelației cu viața și moartea mea.
Mă trezesc într-un moment când viața se îndepărtează de mine pentru că petrec prea mult timp cu moartea, liniștind-o și spunându-i cât de mult o respect și sunt conștientă de existența ei, dar că acum e timpul meu să trăiesc. Și moartea îmi spune că noi două avem ceva de rezolvat. Eu îi spun că știu, cu toate că nu știu nimic. Apoi mă îndrept spre viață. Și viața îmi spune că nu simte să fie a mea, cu toate că face parte din constelația mea.

Las această poveste aici. Într-o zi va face sens.
Sper să fie un sens pe care să-l pot îmbrățișa și accepta. Probabil este un motiv în spatele faptului că refuz să înțeleg unele mesaje.


Te iubesc.

joi, 10 noiembrie 2016

Cercul (postare din septembrie 2011)


Cercul ăsta e lucru straniu. Odată ce ești în el știi să descoperi cu ușurință drumul pe care-l ai de parcurs.

Însă problema-i că nu are intrare. Ei cum cu atâtea invenții să nu avem cercuri cu ușă? Nu-i ea acolo, pentru că ar face cercul să fie imperfect.
 Dar imaginează-ți că ușa lipsește nu pentru a-ți împiedica intrarea, ci pentru a-ți impiedica ieșirea.

Mâine va fi altă zi.

(și dreptate am în fiecare zi, iar adevărul de ieri nu mai este valabil. Azi nu mai am nevoie de el.)

p.s. și dacă se apucă vreodată cineva să facă cerc cu ușă, s-o facă albastră vă rog...



După 4 ani mă întreb dacă cercul reprezenta un grup de oameni sau un drum. Cred că oameni. Dar azi sunt foarte ok ca cercurile să fie fără ușă. Păstrați vopseaua albastră pentru altceva.

4 ani

Mulțumesc.

luni, 7 noiembrie 2016

Oamenii se ascund pentru a fi căutați și găsiți.
Așa mi-a spus un om de aici.

Și în acel moment în mintea mea au aparut imagini despre cineva care se tot ascundea pentru ca să fie găsită.

Și deci să învățăm de la copiii care ne spun unde se ascund pentru a fi găsiți.