____________________________________It`s exactly what you think it is.

joi, 19 octombrie 2017

Femeile din viața mea

Eu sunt femeie și învăț să fiu femeie de la alte femei. Învăț de la mama, bunică, mătușă, de la o prefesoară, de la o prietenă, de la femei pe care le văd o singură dată pe stradă și de la cele care apar prin online. Învăț chiar și atunci când nu-mi dau seama.

Orașele de mare în iunie sunt frumoase și tare calde până seara târziu. Am ales cu grijă un mic restaurant care să fie aproape de aleea de pe malul mării și mi-am laut un pahar de vin roșu. Sărbătoream apusul de soare din acea zi. Sărbătoream că în cel moment de apus am ales (în sfârșit) să râd în loc să fiu enervată sau jenată pe o situație întâmplată atunci.

În drum spre casă, ca prin minune toate semafoarele arătau verde pentru pietoni. Și eu râdeam singură în mijlocul unui oraș necunoscut sărbătorindu-mi fericirea și verdele de la semafoare. La o intersecție privirea mea s-a întâlnit cu privirea unei alte femei. Și am început să râdem împreună, ca niște complici, continuându-ne fiecare drumul său.

Sunt femei care sărbătoresc împreună chiar și dacă nu se cunosc. Sărbătoresc viața. Și aceste femei invită pe toți în sărbătoarea asta. Ele pur și simplu dansează mergând pe drum. Of, ce-s de frumoase. Eu de la ele vreau să învăț.

Aceste femei sunt peste tot. Aceste femei sunt și printre cele pe care le cunoaștem de-o viață.

(Mi se pare mie că aceste femei sunt pur și simplu sunt înnebunite de energia masculină care este în viața lor. Pentu că ele știu că asta le completează.)

marți, 19 septembrie 2017

Pedepse și gânduri

Măi! Noi creștem! Noi creștem chiar și atunci când nu facem nimic, chiar și atunci când dormim, chiar și atunci când nu știm ce facem. Noi creștem în orice moment atâta timp cât nu ne vom da peste mână sau peste cap - să ne pedepsim pentru ce am făcut (sau nu am făcut), sau căutăm pe alții de-alde noi care să ne pedepsească. Și noi suntem buni la pedepsit. Tare buni.

De cele mai dese ori mă pedepsesc prin mâncare. Și cel mai grav e că la fel sărbătoresc micile victorii.
Mă mai pedepsesc cu tot felul de gânduri despre cine și cum sunt. Și apropo, în ultimul timp mă prind că nu le mai cred deja, dar nu încetez să mi le spun pentru că știu că pedeapsa ”este necesară”, și alta încă nu am inventat.

Și sunt zile din alea când caut gânduri, dar ele nu sunt. Pur și simplu nu-s. Este doar ceea ce văd și ce simte corpul meu. (Și e un pic amuzant când în jur sunt oameni, da eu pur și simplu nu pot deschide gura pentru că nu am ce spune. Parcă-parcă se naște o frântură de idee, dar atât de repede dispare că nici nu-mi mai pot aminti despre ce a fost.)

Eu numesc asta victorie! Eu numesc asta eliberare! (Ea vine și pleacă când vrea. Încă nu ne-am înțeles cum să facem să ne dăm întâlnire mai des, dar suntem aproape de acest pas).

miercuri, 13 septembrie 2017

Ines

Her name is Ines.

We met almost two years ago. Both came from different corners of the world to learn.

She said ”I support people in finding their superpower”.  That moment I thought it`s just a cute promo message.

But her eyes!

Ines has the eyes of a grounded person. It seems she has been somewhere, did something, and now everything is clear for her.

One year later we met again. Same place. Same message to present herself - ”I support people in finding their superpower”. But this time I took it for real, this is her real mission.

Last minutes spent together were in the train station, early morning, both heading in different directions and making plans to meet again.

And then she said: "You almost found your superpower. You are close. Keep going."

Everything seemed so real and natural that moment. We both knew what she was talking about. (I almost knew.)

"Everybody has his/her own superpower. It`s the mission. It`s the best thing that person can do. It`s when you are happy to do what you do."

Sometimes I am wondering how come I was so lucky to meet her eyes?

Sometimes I imagine our next meeting, and then I become happy.




joi, 2 martie 2017

The power.
One book says that in every group people will choose to whom to give the power.  

And this is so simple and you would say that it`s true and of course this how is was since ever. 
But today, again, the very usual things make a lot of sense. 

And how about the ones who receive the power they are afraid of? 
It brings some responsibility as well and more time around people and then it`s also the time to give. To give something that some don't even believe they have. 

That will be a very funny ping-pong and very weird as well for the observers. 

p.s. And we also have our inner power. But this everybody's own business.

luni, 20 februarie 2017

Don`t leave Vienna without a kiss.
I left a kiss. I left a smile. And took a very warm thought from a stranger. 
It made me laugh like a kid of so many beautiful coincidences that I preffer to call hints.

The Sun met me in his own perfect way. 
I`m sure He is in love with me. The colours of today said this.

And the ways bacome so easy and naturaly to follow. 
And don`t leave Vienna without a kiss.


Before coming here I found one more stone for me. 
Let`s see.